tag:blogger.com,1999:blog-83999327156033580842024-03-05T13:42:03.469+02:00LIFE'S A JOURNEY, NOT A DESTINATION...Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.comBlogger34125tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-56437745247426968972010-02-23T12:02:00.003+02:002010-03-31T16:11:11.910+03:00Dublura<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGNAh2n6Z7cuPlv9YDo8PmP7wKSbdq_A9KEmyAfDAPabUIOFz1uJw_uaLIeHn3xOuPtGywoCNJ_M9ZYkNR8BNBPRnJeTV4vsTrS91le7I6PzOYlcpsiA-rNwKCKi8gCBtxKfCQJhETO2Lh/s1600-h/girl-at-mirror-19543.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 376px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGNAh2n6Z7cuPlv9YDo8PmP7wKSbdq_A9KEmyAfDAPabUIOFz1uJw_uaLIeHn3xOuPtGywoCNJ_M9ZYkNR8BNBPRnJeTV4vsTrS91le7I6PzOYlcpsiA-rNwKCKi8gCBtxKfCQJhETO2Lh/s400/girl-at-mirror-19543.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5441379001880328546" /></a><br /><em>Uneori viata pare un vis reflectat intr-o oglinda...</em><br /><br />Ii simteam degetele apasandu-mi gatul din ce in ce mai tare si strangandu-ma ca intr-un cleste. Ochii ei plini de ura imi aruncau scantei de foc. Erau aceiasi ochi pe care ii vedeam in fiecare zi, pe care ii cunosteam de o viata, dar care acum imi pareau straini. Eram pe jumatate aplecata afara pe fereastra, incercand cu disperare sa ma eliberez din stransoarea ei de fier, dar nu reuseam deloc. Abia mai puteam respira... Deodata am simtit cum imi fuge podeaua de sub picioare si cum ma prabusesc in gol. Pierdusem orice speranta de a mai scapa, asa ca m-am agatat puternic de bratele ei si am tras-o dupa mine in cadere. In ochii ei am vazut cum furia si ura se transforma in disperare. Acum ii era frica. Stia ca o data cu mine va muri si ea... Fara sa imi dea drumul, mainile ii alunecara rapid in jurul umerilor mei si ma cuprinse strans intr-o imbratisare. "Iarta-ma", imi sopti la ureche cu o voce stinsa. Nu-mi venea sa cred. Oare tuturor fiintelor le era frica de moarte? Chiar si celor care de fapt nici nu trebuiau sa existe, care nu isi aveau locul in aceasta lume? <br /><br />Eu nu ma temeam de moarte, inca din prima zi, de cand ma nascusem, moartea facea parte din viata mea. Sora mea geamana murise in momentul nasterii. De aceea inca din copilarie fusesem fascinata de oglinzi. De fiecare data cand ma priveam in una credeam ca este sora mea geamana si ii vorbeam. Ii povesteam tot ce facusem, si parca nici nu realizam ca imaginea din oglinda imi copia intocmai gesturile. Parintii mei s-au chinuit pana pe la patru ani sa ma convinga ca de fapt cea din oglinda eram eu, nu sora mea. Chiar si dupa aceea fascinatia mea pentru oglinzi ramasese prezenta. Ma trezeam stand clipe in sir in fata oglinzii, privind parca undeva dincolo de ea. Cu "sora" mea nu mai vorbeam, cu toate acestea aveam uneori senzatia ca este aproape de mine. Imi placea sa cred ca s-a transformat intr-un inger si ma vegheaza...<br /><br />Citisem la un moment dat intr-o carte ca ingerul este lumea adevarata a omului, Natura sa perfecta care il asteapta, dar a carei permanenta celesta, deja atinsa, il dirijeaza si il sustine, fara incetare, in timpul exilului sau. Ingerul este esenta sa implinita. Ingerul nu e doar un alter-ego ocrotitor, ci Dublul celest al sufletului, apusul transcendent al eului terestru. Sau sa spunem ca este si, in acelasi timp, nu este altul. Ceva ca un "Eu la persoana a doua". Ingerul, fiinta de lumina, e geamanul divin care isi asteapta jumatatea terestra la inceputul drumului initiatic. Putea fi vorba nu de juxtapunerea a doua realitati distincte (omul si ingerul sau), sau de eventuala resorbtie a uneia in cealalta in sanul uniunii mistice sau in moarte, ci chiar misterul ontologic al lui Doi, care totusi ramane Doi, intr-un Unic.<br /><br />Sora mea "traia" prin mine. Initial Unu devenise Doi, pentru ca apoi sa fie iar Unu. Dar un Unu incomplet. Simtisem mereu ca lipseste o parte din mine, aveam parca un gol in suflet...<br /><br />Treptat, aceste preocupari din copilarie si adolescenta au inceput sa dispara o data cu varsta. Dupa terminarea facultatii am primit un post la o firma irlandeza de relatii publice si m-am mutat la Dublin. Locuiam acolo deja de trei ani. Intr-o zi, in vreme ce ma plimbam cu Sean, prietenul meu, am intrat intr-un anticariat din Smithfield Village, in cautarea unui cadou pentru prietenii nostri Kian si Anna, care urmau sa se casatoreasca peste o luna. Imi placeau anticariatele, fiecare obiect avea propria lui poveste, din pacate nici unul nu putea vorbi... Cine stie carui scriitor, conte sau duce ii apartinuse o anume calimara din argint sau ce doamna din inalta societate manuise cu gratie fragilul evantai din fildes... Imi placeau obiectele vechi, imi dadeau senzatia ca tin istoria in mana, ca pot stapani timpul, calatorind in trecut dupa bunul plac.<br /><br />La un moment dat privirea mi s-a oprit asupra unui tablou din care imi zambea o tanara frumoasa cu ochii negri si buzele sangerii. Un zambet enigmatic ca al Monalisei. L-am intrebat pe vanzator cine este tanara din tablou si spre marea mea uimire mi-a raspuns ca tabloul este de fapt o oglinda. O oglinda? Sean a inceput sa rada de mine, intrebandu-ma in gluma cat timp trecuse de cand ma privisem ultima oara intr-o oglinda. Ce amuzant... O faceam in fiecare zi, dar acum nu eram eu in oglinda aceea. Imi cunosteam chipul mai bine decat oricine, dar aceea nu era reflexia mea! Ochii aceia erau plini de rautate, de ura, cu siguranta nu eram eu. Imaginea din oglinda ma speria. Vazand ca nu mai plecam din fata oglinzii, Sean hotari sa mi-o cumpere, spunand ca s-ar potrivi perfect pe holul din apartamentul meu. Recunosc ca avea dreptate, dar nu ma simteam in largul meu gandindu-ma ca voi vedea in fiecare zi chipul acela, care, insist, nu era al meu, insa nu-i puteam spune lui Sean ca ma ingrozeste oglinda, m-ar fi considerat sigur nebuna. Cum poate sa-i fie cuiva frica de o oglinda inofensiva? Nici nu il puteam refuza, pentru ca sigur s-ar fi suparat. Asadar m-am intors acasa fara vreun cadou pentru Kian si Anna, dar cu o oglinda ciudata.<br /><br />Impachetata cum era, am lasat-o langa masuta din hol si am incercat sa uit de ea. Aveam de lucru la un proiect pentru un client important al firmei si apoape uitasem de ea, pana spre seara, cand am inceput sa simt o ciudata apasare pe piept si ceva parca ma indemna sa ma duc in hol. Ajungand acolo am vazut pachetul invelit in hartie maro si mi-am amintit ce se intamplase in magazin. M-am simtit umilita la gandul ca ma speriase o oglinda, asa ca am dat jos de pe perete tabloul cu anemone, am rupt hartia si am pus oglinda in locul tabloului. Imediat ce m-am privit in ea m-am dat un pas inapoi. Acelasi chip de o frumusete diabolica ma privea din cadrul ramei argintii. Ochii negri puternic conturati cu dermatograf si buzele rosii schitau un zambet ironic. Categoric, nu eram eu. Ma demachiasem de cateva ore. Si oricum, nu era genul meu de machiaj... Atunci mi-a venit ideea sa apelez la vechile trucuri pe care le vedeam in filme. Mi-am atins obrazul cu mana, reflexia din oglinda a facut acelasi gest. Mi-am scuturat parul, aceeasi reactie. Am scos limba, m-a imitat. Incepusem sa ma simt ca o idioata si am izbucnit in ras. Nu, totul trebuia sa fie doar in mintea mea, Sean de ce nu vazuse nici o diferenta? Brusc, Albert, motanul meu birmanez, mi-a sarit in brate si m-am oprit din ras. Reflexia a continuat sa rada cateva secunde si s-a oprit. Acelasi zambet malitios... Eram obosita, asta era clar. Nu dormisem de vreo doua nopti, asa ca incepusem sa am vedenii. Mi-am facut un dus si m-am imbracat in pijama. Indreptandu-ma spre dormitor am trecut prin hol, unde am simtit un usor miros de mosc. Nu i-am dat importanta, m-am dus sa ma culc.<br /><br />Eram atat de obosita incat am adormit imediat. M-am trezit pe la zece dimineatacu un dezastru de nedescrisin camera. Hainele si pantofii erau aruncate vraiste pe podea, fotolii si birou. M-am speriat, crezand ca cineva intrase in apartament in timp ce eu dormeam. Am verificat cu grija celelalte camere, care erau in perfecta stare, spre deosebire de dormitorul meu, dar nu am gasit pe nimeni. Am mers apoi la usa de la intrare. Era incuiata. Privirea mi s-a oprit apoi asupra oglinzii. De data aceasta chipul care ma privea era al meu, fara indoiala. Cu parul ciufulit si urme de la perna pe fata, eram chiar eu. Care va sa zica totul fusese doar o inchipuire, nu era nici un chip malefic in oglinda mea. Adormit poate, dar malefic nu... Atunci poate ca si dezastrul din dormitor era tot o inchipuire? Din pacate totul era la fel ca mai devreme, ceea ce m-a pus pe ganduri. Cine putuse sa faca toate astea daca nu intrase nimeni?<br /><br />Eu sigur nu eram somnambula. Am inceput sa strang hainele si sa le pun la locul lor. Cand am terminat am observat ca lipseau cateva lucruri: rochia neagra pe care o purtasem la petrecerea de Craciun de la firma, o pereche de ciorapi, un set de lenjerie intima, o pereche de pantofi negri si pardesiul rosu. Cineva se imbracase pentru a iesi. Dar cine? Cu siguranta o femeie. Si cum iesise? Cheile de rezerva... Nimeni nu le-ar fi gasit unde le tineam. M-am dus glont in bucatarie, am deschis dulapul si am luat cutia de cafea. Era goala. Bineinteles, deoarece nu beam cafea. Dar nici cheile nu erau acolo... Dar cum era posibil? Nimeni in afara de mine nu stia unde le tin. Am simtit din nou aceeasi apasare de seara trecuta si o stare de neliniste m-a cuprins. Nu intelegeam. De ce a incuiat usa dupa ce a plecat, oricine ar fi fost, dar mai ales cum intrase? Toate geamurile erau inchise, iar usa nu era fortata...<br /><br />Ar fi trebuit sa anunt politia. In schimb, am format numarul lui Sean. Era sambata, trebuia sa fie acasa. Suna ocupat. Am incercat sa-l sun pe mobil, era inchis. M-am imbracat si am plecat spre el. Pe drum mi-am amintit ca uitasem sa-i dau de mancare lui Albert. Ce mama o sa fiu daca imi neglijez pana si pisica! Bine, avand in vedere circumstantele, era scuzabil... Am apasat brusc pedala de frana pana la podea si masina s-a oprit cu un scartait de roti ingrozitor. Prea ocupata cu gandurile mele nu observasem trecerea de pietoni si femeia cu pardesiu rosu decat in ultimul moment. Ciudat, pardesiul era identic cu cel care disparuse din garderoba mea... M-am uitat dupa femeie, dar se pierduse deja in multime. Claxonul masinii din spate m-a trezit din visare. Am parasit Victoria Quay facand stanga pe Steven's lane, apoi din nou stanga pe Bow Lane, si imediat dreapta pe James's Street. Locuind deja de ceva vreme in Dublin ma obisnuisem cu condusul pe partea stanga, dar nu si cu volanul in dreapta. Aveam senzatia ca totul era o reflectare in oglinda a normalului, care pentru mine insemna volanul in stanga si condusul pe partea dreapta.<br /><br />Spre deosebire de aceste obiceiuri ciudate, un lucru care imi placea la irlandezi erau cartierele resedinta. Traiesti in capitala si totusi orasul este departe. Aici, in cartierele resedinta e liniste, e calm, viata se petrece molcom, prieteneste, dintr-o gradina intr-alta, pe terase largi, cu fotolii fine, unde ceaiul se desfata langa prajiturelele de casa. Aici prieteniile sunt vesnice, ele leaga fiecare moment al vietii de la nastere pana la moarte si se asaza la poarta fiecarei case ca un scut impotriva relei credinte si a uratului. In atmosfera asta atat de placuta te destinzi si uiti ca vii de la portile Orientului, acolo unde prietenia iti fixeaza ore de audienta, se vinde si se cumpara pe momente prielnice si pe galbeni. Din prieteni si buna credinta irlandezii isi deschid viata ca o carte in fata ta, te invata sa intelegi istoria, sinceritatea si hotararea...<br /><br />Mare mi-a fost mirarea cand am vazut doua masini de politie in fata casei lui Sean. Am oprit masina si am coborat speriata. Vrand sa intru in casa am fost oprita de un ofiter. I-am spus ca sunt logodnica celui care locuia acolo si am cerut sa aflu ce se intamplase. M-a lasat sa intru, cu conditia sa nu ating nimic (n-avea nici un rost, deoarece amprentele mele erau in toata casa) si mi-a spus ca unul dintre vecini auzise zgomote ciudate spre dimineaza si vazuse pe cineva parasind in fuga casa. Anuntase politia si cand aceasta sosise il gasisera pe Sean cazut la capatul scarilor. Ambulanta il dusese la spitalul St. Patrick's. Am simtit ca ametesc si m-am prabusit intr-un fotoliu. Cand am ridicat privirea am zarit ceva scris pe perete. Literele aratau ciudat. Nu imi dadeam seama de ce, cand deodata am realizat despre ce era vorba. Am privit instinctiv in oglinda de pe peretele din dreapta si am putut citi urmatoarele cuvinte: DE CE M-AI UITAT? O SA PLATESTI.<br /><br />"Domnisoara, va simtiti bine?" m-a intrebat ofiterul de mai devreme.<br /><br />"Nu", i-am raspuns. "Cine a scris asta?"<br /><br />"Probabil persoana care l-a impins pe domnul Matthews pe scari. Stiti cumva ce scrie?"<br /><br />"Da, este in romana. Scrie 'De ce m-ai uitat? O sa platesti'."<br /><br />"Vorbiti limba romana?"<br /><br />"Bineinteles, sunt romanca."<br /><br />A iesit cateva secunde. Cine putea scrie asta? Nu cunosteam pe nimeni din Romania aici. Stiu ca erau multi romani, dar de ce sa aiba cineva ceva cu Sean? Sau cu mine? Ofiterul se intoarse insotit de un detectiv.<br /><br />"Domnisoara, recunoasteti rujul acesta?" m-a intrebat detectivul.<br /><br />"Da, este al meu."<br /><br />Evident, ramaneam la Sean adesea si era normal sa am cateva lucruri la el.<br /><br />"Domnisoara, o sa va rog sa ma insotiti la sectie", m-a anuntat detectivul.<br /><br />"Sunt cumva arestata?" l-am intrebat.<br /><br />"Nu", mi-a raspuns. "Dar corespundeti descrierii persoanei pe care vecinul victimei a vazut-o parasind locuinta azi dimineata. Am vrea sa va punem mai multe intrebari. Daca vreti, va puteti chema avocatul."<br /><br />Nu aveam avocat. Si apoi era absurd. Cum puteam sa fiu banuita? Cu siguranta vecinul se inselase, ma mai vazuse si inainte si poate memoria ii juca feste. Si apoi, si in casa mea patrunsese cineva... Trebuia sa o sun pe Anna sa-i dea de mancare lui Albert.<br /><br />"Albert!" am exclamat eu cand motanul mi-a sarit in brate. "Ce faci? Cum ai ajuns aici?"<br /><br />"E pisica domnului Matthews, nu?" m-a intrebat detectivul.<br /><br />"Nu, este pisica mea. Si trebuia sa fie la mine in apartament, nu stiu cum a ajuns aici..."<br /><br />Ma aflam la sectia de politie de trei ore. Mi se luasera amprentele, "doar o chestiune de rutina, trebuie sa le comparam cu cele gasite in casa domnului Matthews", imi spusese ofiterul. Ce ciudat mi se parea cand ii spunea "domnul Matthews", parca vorbea de cineva pe care nu-l cunosteam, o fiinta abstracta, si nu de Sean al meu, cel concret, care in momentul acela probabil zacea inconstient pe un pat de spital si eu nu puteam face nimic. <br /><br />Aflasem deja ca usa casei lui Sean nu fusese fortata, ceea ce conducea la ideea ca Sean o cunostea pe agresoare (politistii erau ferm convinsi ca era vorba despre o femeie). Le-am spus ce se intamplase in apartamentul meu si au trimis un echipaj sa verifice. Personal, simteam ca o iau razna... Eram supusa unui sir continuu de intrebari care se repetau la nesfarsit: daca stiam pe cineva care avea motive sa il atace pe Sean, cum mergea relatia noastra, daca ne certasem de curand, ce facusem in ziua precedenta... Si nu imi spuneau clar daca eram sau nu acuzata. Ma verificasera deja la Departamentul de Afaceri Externe, aflasera ca ma aflam legal in tara, ca nu aveam cazier... Pe partea asta lucrurile erau in favoarea mea. Insa faptul ca nu aveam un alibi pentru noaptea precedenta, ca vecinul lui Sean descrisese o persoana care semana cu mine, ca Albert ajunsese intr-un mod misterios acasa la Sean, inclinau balanta in defavoarea mea.<br /><br />Ramasesem singura in camera de interogatoriu. Insa nu ma arestasera, deci eram libera sa plec oricand. Dar nu aveam nimic de ascuns, asa ca nu m-am miscat de pe scaun. Deodata un sentiment de neliniste m-a cuprins. Am privit in imensa oglinda de pe peretele din stanga mea, care nu era tocmai o oglinda propriu-zisa. Pe partea cealalta era geam. O vazusem in atatea filme, dar niciodata nu-mi imaginasem ca voi ajunge de aceasta parte a ei. Oare cine se afla de cealalta parte a oglinzii? Pentru ca de data asta chiar exista o "cealalta parte a oglinzii". Mi-am amintit dialogurile mele din copilarie cu "sora" mea din oglinda si cum, la un moment dat, incercasem sa zgarii oglinda in speranta ca voi putea face o gaurica prin care sa privesc si sa vad ce se afla dincolo. Atunci tata a dat oglinda jos si mi-a aratat ca in spatele ei era doar peretele si ca ea nu era decat o bucata mare de geam argintat. Ce dezamagita fusesem... Speram sa pot trece si eu prin oglinda precum Alice, intr-o lume fantastica unde domneste o regina din carti de joc, care are ca sfetnic un iepure mare, alb si isteric...<br /><br />M-am ridicat de la masa si m-am apropiat de oglinda. Am incercat sa privesc prin ea, dar in zadar. Era ca si cum as fi incercat sa privesc printr-un zid, fara sa fiu Superman. Dar simteam ca de partea cealalta a oglinzii, in camera alaturata, se afla ceva care putea explica tot ce se intamplase. Am deschis usa, insa in cadrul ei m-am intalnit cu detectivul care ma interoga. I-am spus ca voiam un pahar cu apa si am dat sa ma intorc la masa, moment in care mi s-a parut ca zaresc cu coada ochiului o silueta rosie trecand in fuga prin spatele lui. Acelasi miros de mosc pe care il simtisem cu o seara inainte in holul apartamentului...<br /><br />Atunci mi-a sunat mobilul. Detectivul mi-a facut semn sa raspund. Era seful meu, Bryan, voia sa stie daca ma simt bine si daca nu cumva m-am razgandit. Nu intelegeam ce vrea sa spuna. Mi-a zis ca in urma cu doua ore fusesem la el acasa si ii spusesem ca imi dau demisia pentru ca vreau sa ma intorc acasa. Spunea ca eram foarte agitata si nu paream in apele mele. Era imposibil! Nu ma miscasem din camera aceea de patru ore, nu puteam fi in doua locuri deodata si pe deasupra nu aveam nici cea mai mica intentie sa demisionez. I-am spus ce patisem si l-am rugat sa vorbeasca cu detectivul. Dupa ce a ascultat ce i-a spus, acesta l-a chemat la sectie. <br /><br />Cand a dat ochii cu mine mi-a spus ca arat ingrozitor. De parca era nevoie sa-mi spuna asta! Stiam ca arat ingrozitor, pentru ca ma simteam ingrozitor. Voiam sa merg la spital, sa vad cum se simte Sean, pentru ca nimeni nu voia sa-mi spuna nimic despre starea lui. Am asteptat pe hol cata vreme detectivul a vorbit cu Bryan. La un moment dat ofiterul pe care il intalnisem acasa la Sean m-a luat de brat si m-a rugat sa intru in incapere. Avea rezultatele cercetarii amprentelor. Lucrurile pareau ca se clarifica, dar se complicau din ce in ce mai mult. Bryan ii spusese detectivului ca cea care il vizitase semana incredibil cu mine, era "o reproducere foarte autentica" a mea. Un oximoron si un pleonasm intr-o singura propozitie, tipic pentru Bryan! "Dublura" mea era imbracata cu rochia neagra si pardesiul rosu care disparusera din apartamentul meu. Nu aveam nici cea mai vaga idee cine imi putea juca o astfel de festa. Se spune ca toti avem undeva in lume o dublura, cineva care ne seamana perfect. Nu stiu daca este adevarat, nu auzisem de persoane care sa se intalneasca cu dublura lor, dar daca intr-adevar aceasta era dublura mea, de ce voia sa-mi faca rau?<br /><br />Bryan inaitase in gluma ipoteza ca nu cumva sa fie vorba de o clona a mea. Chiar in gluma, nu era posibil. Clonarea umana era foarte recenta. In urma cu douazeci si sase de ani stiinta nu era atat de avansata... Parca eram intr-un roman de Stephen King, unde nu mai poti deosebi realitatea de vis... Si totusi se intamplase ceva in urma cu douazeci si sase de ani. Ma nascusem eu. Si... sora mea geamana... Era singura persoana care imi putea semana identic. Da, dar murise imediat dupa nastere. Era oare posibil sa nu fi murit? Nu, asta nu era o telenovela, era realitatea. Si mesajul de pe perete cine sa-l fi scris? Fara indoiala imi era adresat mie, nu lui Sean. Si de ce era scris astfel incat sa nu poata fi citit decat cu ajutorul oglinzii? <br /><br />Gandurile imi fura intrerupte de cuvintele ofiterului. Gasise un set de amprente ciudate in casa lui Sean si in apartamentul meu. Ce era ciudat era faptul ca pareau a fi ale mele, dar nu erau. Nici eu, nici detectivul nu intelegeam ce vrea sa spuna. Atunci a explicat: erau amprentele mele, dar "in oglinda". Din nou oglinda... Atunci mi-am dat seama ca totul incepuse de cand vazusem oglinda in anticariat si o adusesem acasa. Dar era practic imposibil ca o oglinda sa faca toate astea. Erau lucuri pe care doar un om le putea face. Intrebarea era "cine?". <br /><br />Detectivul imi spuse ca sunt libera. Nu aveau un motiv intemeiat sa ma retina. Conditia era sa nu parasesc orasul sau tara pana nu rezolva cazul. Bryan garantase ca nu o voi face, si oricum, imi oprisera pasaportul. Primul drum pe care l-am facut dupa ce am parasit sectia a fost spre cartierul resedinta unde locuia Sean, sa-mi recuperez masina si sa vorbesc cu domnul McGuire, vecinul care vazuse cine plecase de la Sean in acea dimineata. Bryan a insistat sa ma insoteasca. Era deja seara, pe McGuire l-am deranjat de la masa, dar trebuia neaparat sa vorbesc cu el. Descrierea lui era identica cu a lui Bryan: semana cu mine si purta un pardesiu rosu. Nu ma ajuta prea mult, imi spunea ceva ce stiam deja...<br /><br />"Imi place", a zis Bryan in timp ce ma conducea spre masina.<br /><br />"Ce? Faptul ca o necunoscuta care imi seamana identic, imbracata cu propriile mele haine, incearca sa imi distruga viata?" l-am intrebat.<br /><br />"Pai e o poveste plina de suspans!"<br /><br />Era obsedat de mistere, paranormal si extraterestri. Dar era un bun prieten si cred ca in momentul de fata era singurul care ma putea ajuta fara sa ma creada nebuna.<br /><br />"Mi-ai spus mai demult ca ai o sora geamana."<br /><br />"Am avut. Adica trebuia sa am, a murit la nastere."<br /><br />"Esti sigura?"<br /><br />"Ce vrei sa spui?"<br /><br />"Poate ca una din asistente a luat-o si a mintit ca a murit. Intre timp ea a aflat, e geloasa pe tine si vrea sa iti faca rau. Stii, povestea cu geamanul malefic..."<br /><br />"Of, Bryan, ai vazut prea multe filme... Tatal meu a tinut-o in brate, a murit sub ochii lui..."<br /><br />"Apropos de ochi, cea cu care am vorbit astazi si am crezut ca esti tu avea o privire ciudata, de-a dreptul rea as spune..."<br /><br />Mi-am amintit chipul pe care l-am vazut in oglinda de la anticariat si i-am spus toata povestea. Am vrut sa merg la spital, dar Bryan a insistat sa ma duc acasa, sa mananc ceva, sa ma schimb si pe urma sa merg la Sean. Am protestat, dar degeaba. M-a asigurat ca se duce el la spital si daca e ceva grav ma suna. Pana la urma am cedat. Cand am ajuns acasa usa era deschisa. Nu se poate ca politistii sa nu fi incuiat, nu putea fi atat de neglijenti! De data asta eram chiar furioasa, am trantit usa de perete si am intrat tipand ca oricine ar fi ar face bine sa se arate, ca sa terminam cu toata povestea. Din bucatarie a iesit tacticos Albert. Cat ma bucuram sa-l vad! L-am ridicat in brate si l-am strans la piept. Mangaindu-l am descoperit la gatul lui legata o panglica cu un biletel. L-am desfacut si am vrut sa-l citesc. Acelasi scris de pe peretele lui Sean. M-am asezat in fata oglinzii cu biletul spre ea: SPITAL. I-am dat drumul lui Albert din brate si am iesit in fuga. Sean era in pericol.<br /><br />Nici nu stiu cum am condus pana la spital. Am intrebat-o pe asistenta in ce salon se afla Sean si am urcat intr-un suflet pana la el. L-am gasit pe Bryan inconstient langa pat. Pe scaun se afla pardesiul rosu. Am iesit din salon si am vazut o asistenta care se indeparta. Am strigat dupa ea si a intors capul, zambindu-mi ironic. Era EA. A iesit pe usa de serviciu si a urcat scarile. Am urmat-o strigandu-i sa se opreasca. A inceput sa rada strident si a iesit pe usa de la etajul zece. Cand am ajuns disparuse. Am inceput sa o caut prin fiecare salon, pana am ajuns intr-unul neocupat, cufundat in intuneric. La lumina care patrundea de pe coridor mi s-a parut ca vad ceva miscandu-se in dreapta. Am inaintat si am vazut ca era doar reflexia mea intr-o oglinda. Brusc, usa s-a inchis in urma mea si neonul din incapere s-a aprins. M-am intors si in fata mea statea ea. Cea pe care o vazusem in oglinda de la anticariat, cea care ii pacalise pe Sean si pe Bryan. In sfarsit ma puteam confrunta cu ea, puteam afla cine este si de ce facea toate astea. Semana perfect cu mine, dar nu eram eu. Nici nu era o inchipuire, era reala. Nici nu putea fi sora mea, pentru ca o fantoma nu ar avea nevoie de chei ca sa deschida o usa, nici nu ar trebui sa imprumute hainele altora. Poate ca totusi eram eu, un fel de proiectie astrala sau ceva asemanator. Poate ca eram eu din alta dimensiune. Poate ca exista undeva o falie intre dimensiuni...<br /><br />"Ai inceput sa gandesti ca Bryan", imi spuse ea. "Stiam eu ca natangul ala nu e bun de nimic..."<br /><br />De unde stia ce gandesc?<br /><br />"Pentru ca si eu gandesc acelasi lucru", imi raspunde, fara ca eu sa fi rostit intrebarea cu voce tare. "Gandurile tale sunt si ale mele."<br /><br />"Adica tu esti eu?" am intrebat-o.<br /><br />"Poate ca tu esti eu. La asta nu te-ai gandit?"<br /><br />"Vrei sa spui ca tu si eu suntem una si aceeasi persoana?"<br /><br />"Aproximativ, dar nu chiar..." imi raspunse ea enigmatic.<br /><br />Ceva cam ca diferanta lui Derrida...<br /><br />"Vad ca asta nu ai uitat", spuse ea.<br /><br />"Atunci ce am uitat?" am intrebat-o.<br /><br />"Doar nu crezi ca o sa-ti spun asa usor!"<br /><br />"Macar da-mi un indiciu."<br /><br />"Bine... Sa spunem ca tu esti obiectul si eu sunt semnul. Ceea ce este insa paradoxal la noi doua este ca in momentul in care obiectul apare, el concureaza semnul, acesta exercitandu-si functia numai ca al obiectului. In schimb, semnul trebuie sa aiba radacini suficient de temeinice in obiect, pentru ca sa aiba puterea de a evoca acest obiect in absenta lui."<br /><br />Despre ce naiba vorbea? Cuvintele ei imi pareau cunoscute, de parca le mai auzisem undeva...<br /><br />"Scumpo, concentreaza-te..." imi spuse ea, facand un pas spre mine. Instinctiv, m-am dat un pas inapoi. "Te gandeai mai devreme la diferanta. Erai pe drumul cel bun... " continua ea. "Dupa cum spunea Derrida, diferanta nu este niciodata prezenta, este totdeauna un proces, o tensiune intre doua forte care submineaza posibilitatea metafizica de a exista central."<br /><br />"Diferanta exista, dar in acelasi timp nu exista..." m-am trezit vorbind.<br /><br />"In sfarsit!" a exclamat ea. "Deci, cine sunt?"<br /><br />"Diferanta" e "diferenta", scrisa cu "a" in loc de "e". Scrierea... semnul... urma... Scrierea... Platon spunea ca scrierea este limbajul care isi ucide tatal, este un limbaj bastard al unei lumi falsificabile. Scrierea inseamna repetitie, absenta, pierdere, moarte... Derida spunea "moartea mea este inscrisa in tot ce scriu". Moartea inseamna absenta. Sa zicem ca daca eu n-as mai exista, n-ar mai exista nici ea? Ce dispare atunci cand moare un om? Imaginea lui, el nu mai ramane reprezentat decat in fotografii. Stai putin, lume falsificabila, repetitie... Lumea oglinzii! Adica persoana din fata mea exista si nu exista. Doar prezenta ei ii atesta existenta, dar ea nu avea nici un scop in aceasta lume. Ea nu trebuia sa existe!<br /><br />"Tu esti reflexia mea!" am exclamat.<br /><br />"Ma rog, una dintre ele..." spuse ea, ca si cum spunea o mare banalitate pe care si un copil de cinci ani ar fi stiut-o.<br /><br />"Si de ce imi faci asta? De ce ma chinui? Ce anume am uitat?" am intrebat-o.<br /><br />"M-ai uitat pe mine. Nu mi-ai mai vorbit de mult. Trebuia sa iti atrag atentia cumva. Nici nu iti poti inchipui ce plictisitor este in spatele oglinzii! Eu am inceput sa traiesc atunci cand tu ai inceput sa vorbesti cu mine. Ma obisnuisem cu faptul ca ma considerai sora ta. Dar cand ai incetat sa-mi mai vorbesti am inceput sa mor. Am suportat cat am putut, dar pana la urma m-am hotarat sa fac ceva ca sa te pedepsesc pentru ca ai uitat de mine. Nu trebuia sa ma uiti..."<br /><br />In timp ce vorbea ininta spre mine iar eu ma tot dadeam inapoi, pana am ajuns la fereastra deschisa.<br /><br />"Bine, dar de ce nu mi-ai spus mai devreme ca suferi? Nu-mi puteam inchipui ca imaginile din oglinda sunt vii si pot avea sentimente."<br /><br />"Nu toate, doar foarte putine, dar majoritatea nu dau importanta acestui lucru, se multumesc sa stea si sa priveasca cum omul traieste, imbatraneste si moare... Sunt atat de patetice... Eu am decis ca vreau mai mult decat o banala existenta in spatele oglinzii. Vreau o viata adevarata."<br /><br />"Nu, vrei viata mea!" i-am spus.<br /><br />"Ai auzit de creatia care isi ucide creatorul, nu?" continua ea.<br /><br />"Da, dar in cazul acesta vei muri si tu. Nu intelegi? Tu existi pentru ca eu exist. Daca mor eu, mori si tu."<br /><br />"Eu nu vreau sa te omor, doar sa iti distrug spiritul..."<br /><br />"Spuneai ca amandoua gandim acelasi lucru. Asta inseamna ca daca imi distrugi spiritul il distrugi si pe al tau. Orice ai face nu poti castiga. Esti legata de mine pe viata. Atata vreme cat eu traiesc, si tu traiesti. Eu nu ma tem de moarte, dar cred ca tu da..."<br /><br />Am vazut cum zambetul i-a pierit de pe buze si cu privirea plina de ura s-a repezit la mine si si-a inclestat degetele in jurul gatului meu. <br /><br />Am deschis cu greu ochii si l-am vazut pe Sean aplecat deasupra mea. Ce se intamplase? Cazusem de la etajul al zecelea al spitalului pe prelata unui camion. Dormisem trei zile. Nimeni nu-si explica cum ajunsesem la spital si ce cautam acolo. I-am povestit lui Sean ce se intamplase, dar nu m-a crezut, mi-a spus ca am visat. El nu se intalnise cu nici o varianta malefica a mea, nu cazuse pe scari, si pe peretele lui din living nu scria nimic. Bryan spunea acelasi lucru, ca nu ma vazuse de vineri de la pranz, cand ii cerusem voie sa plec mai devreme. Singurul lucru ciudat era ca imi gasisera pardesiul rosu intr-un salon de la etajul cinci. I-am intrebat daca mai era cineva cu mine cand m-au gasit si mi-au raspuns ca eram singura. Poate ca visasem...<br /><br />Peste doua zile am plecat acasa. Cand am intrat in apartament am gasit pe podeaua din hol hainele cu care fusese ea imbracata, inclusiv halatul de asistenta, acoperite cu cioburi. Asadar nu visasem, iar ea se intorsese in oglinda. M-am aplecat asupra resturilor si imaginea mea s-a reflectat in zecile de ramasite. Intr-una dintre ele mi s-a parut ca ii zaresc chipul. I-am zambit. A doua zi am mers cu Sean si am pus o oglinda noua in rama de argint. De atunci ii zambesc in fiecare zi reflexiei mele si uneori chiar vorbesc cu ea, dar numai cand sunt singura, sa nu creada cineva ca sunt nebuna. Doar Albert se uita cateodata curios la mine, dar el e un biet motan, nu poate sa inteleaga... Sau, mai stii? Dupa intamplarea cu "dublura" mea, cum ii spunea Bryan uneori, cand ma tachina, ar trebui sa fiu atenta si cu motanul... <br /><br />(c) Jersey Girl, 2004Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-40632663682368677712010-02-23T11:35:00.001+02:002010-02-23T11:36:58.761+02:00Prolog - Ironic“And isn’t it ironic, don’t you think?<br /><br />A little too ironic…<br /><br />And yeah, I really do think”<br /><br />Taxiul inainta incet prin ploaia deasa si rece. Dupa o saptamana de canicula incepuse sa ploua pe la pranz si parca nu voia sa se mai opreasca. Se racorise considerabil, iar bluza mea subtire de vara nu imi tinea deloc de cald. M-am apropiat mai tare de tine si mi-am lipit obrazul de umarul tau, inspirand insetata parfumul pe care il cunosteam atat de bine. Am inchis ochii si m-am lasat leganata de miscarea lenta a taxiului care aproape ca ma adormea. Iti simteam mana calda pe bratul meu rece mangaindu-ma usor, incercand sa ma incalzeasca. Gandul ca nu aveai sa ma mai iei in brate niciodata ma speria si ma rugam ca taxiul sa nu ajunga la aeroport, as fi vrut sa ramanem asa, imbratisati, la nesfarsit...<br /><br /><br />In dimineata aceea sunetul strident al soneriei m-a trezit la sapte si jumatate. Cand am vazut cat e ceasul primul gand al meu a fost cine poate fi idiotul care vine in vizita sambata la o astfel de ora. Cu ochii inca inchisi m-am dat jos din pat si m-am impiedicat de perna pe care eu o aruncasem din pat noaptea trecuta – nu puteam dormi de caldura si m-am razbunat pe biata perna... M-am lovit cu genunchiul de piciorul biroului si tocmai ma pregateam sa-i zic vreo doua idiotului care parca se sprijinise de butonul soneriei, insa cand m-am uitat pe vizor si am vazut ca esti tu toate gandurile razboinice mi-au disparut din minte. Mai putin durerea pe care o simteam la genunchi. Sigur aveam sa fac o vanataie...<br /><br />“Ce sexy esti!” mi-ai zis cand am deschis usa. “Imi plac chiloteii tai, cred ca am o pereche exact la fel acasa!”<br /><br />Atunci mi-am dat seama ca eram imbracata in “pijamaua” mea de vara: boxeri si maieu de bumbac.<br /><br />“Ce, n-am voie sa am o pasiune pentru chilotii barbatesti?” te-am intrebat. “Si apropos, ce dracu’ cauti aici la ora asta? Stii ca nu imi place sa ma trezesc dimineata…”<br /><br />Fara sa spui un cuvant ai intrat in dormitor si te-ai aruncat pe pat.<br /><br />“Mama, ce nebunie e aici la tine! Intotdeauna faci dezastrul asta cand dormi?”<br /><br />“Nu, doar vara” am raspuns eu morocanoasa. “Ai de gand sa-mi spui ce cauti aici? Si da-ti naibii adidasii jos, abia am schimbat cearceafurile...”<br /><br />Nu am terminat bine ce voiam sa zic ca m-ai apucat de mana si m-ai tras langa tine. “Iarta-ma, mami” mi-ai soptit la ureche. Of, miroseai atat de bine… Si ma priveai ca un copil care tocmai facuse o nazbatie, ca imi era imposibil sa fiu suparata pe tine.<br /><br />“Trebuie sa iti marturisesc ceva” ai zis pe un ton serios, rezemandu-te intr-un cot. Ti-am urmat gestul. “Dupa cum stii, acum patru luni Oana a plecat cu parintii ei in Japonia…” Daca stiam? Doar m-ai carat dupa tine prin magazine trei zile ca sa ii organizezi petrecerea de ramas-bun. “Ei bine, am vorbit cu ea acum o luna si mi-a zis ca mi-a gasit ceva de lucru. I-am trimis CV-ul si m-au chemat la un interviu. Dar e doar o formalitate, postul e ca si al meu. E in cadrul companiei la care lucreaza tatal ei.”<br /><br />Daca as fi visat, acela ar fi fost momentul oportun sa ma trezesc…<br /><br />“Si cand pleci?” te-am intrebat, incercand sa-mi pastrez calmul. Pe dinauntru insa urlam de furie. Ma imaginam o vrajitoare africana facand voodoo pe o papusa cu chipul Oanei.<br /><br />“A, asta-i partea cea mai misto si motivul pentru care ti-am stricat somnul de frumusete la ora asta. Am avion catre Tokyo diseara la ora opt si vreau sa petrec cu tine ziua de azi. De fapt vreau sa ne petrecem timpul impreuna pana maine dimineata. Am bagajele jos, in masina. Nu ne vom mai vedea multa vreme de acum inainte si vreau sa profitam de ziua de azi…”<br /><br />Aproape ca nu respirai cand vorbeai. Erai atat de entuziasmat iar mie imi stateau lacrimile in gat. Dar trebuia sa par vesela, sa ma bucur pentru tine. Doar de asta eram prieteni, nu? Of, ce mai prietena eram si eu, indragostita de tine pana peste urechi, si niciodata nu avusesem curajul sa iti spun.<br /><br />“Deci, ce zici?”<br /><br />“Poftim?” am tresarit eu.<br /><br />“Te-am intrebat daca vrei sa iesim azi.” ai repetat, desi eu auzisem perfect ce spusesei inainte. “Sau putem sa stam aici si sa ne uitam la filme. Asta daca nu cumva ai ceva planuri si eu te-as putea incurca… Ia zi, te vezi cu blondu’?” m-ai intrebat facandu-mi cu ochiul.<br /><br />“N-am nici un plan” ti-am raspuns zambind, stiind ca nu-l puteai suporta pe Mihnea. “Mi-ar face placere sa iesim.”<br /><br />“Atunci ce mai astepti?” m-ai intrebat ridicandu-te din pat. “Du-te si spala-te, imbraca-te frumos…Intre timp o sa folosesc calculatorul tau sa trimit niste mail-uri”.<br /><br />Te-ai asezat la birou si ai pornit calculatorul. Fara chef m-am ridicat din pat si m-am indreptat catre usa.<br /><br />“Auzi, cred ca ar fi cazul sa te mai epilezi si tu” mi-ai zis cand m-am aplecat sa ridic perna de pe podea. “Inteleg ca nu ai avut inca parte de actiune cu blondu’, dar nu stii niciodata cand te loveste norocul.”<br /><br />Am apucat perna si ti-am aruncat-o cu putere in cap. “Du-te dracu’, m-am epilat acum doua zile, boule!” Am iesit repede si am inchis usa dupa mine, oprind astfel zborul proiectilului in care se transformase perna mea. “Vaco!” te-am auzit strigand. Ce ma amuzau discutiile noastre in contradictoriu si cat de mult aveam sa le simt lipsa. Toti cei care ne intalneau prima oara si ne auzeau cum ne adresam unul altuia cu acele apelative ramaneau socati. Prietenii insa se obisnuisera cu noi si ne treceau cu vederea aceste mici “extravagante”.<br /><br />Mi-am facut dus si m-am schimbat in 10 minute, ceea ce pentru mine era un adevarat record, deoarece in mod obisnuit imi lua cel putin 30 de minute pana ma hotaram cu ce ma imbrac. Acum insa nu voiam sa mai irosesc nici macar o secunda, cand stiam ca mai am doar 12 de ore de petrecut cu tine. Te-am gasit in bucatarie savurandu-ti cafeaua din cana mea de ceai. “Stii ce-mi place la tine?” m-ai intrebat. Hm, chiar iti placea ceva la mine??? “Desi nu bei cafea ai intotdeauna un pachet la indemana”, ai continuat. <br /><br />“Pentru musafiri nepoftiti, asa ca tine”, am raspuns eu. “Mergem?” <br /><br />M-ai privit pe deasupra canii aburinde: “Esti gata?”<br /><br />“Nu, m-am schimbat sa ma asez inapoi in pat si sa mai dorm putin.” Uf, nu pot sa cred ca nu ai observat ca purtam bluza pe care tu mi-o facusei cadou de ziua mea…<br /><br />“Pai atunci sa mergem” ai spus si ai pus cana pe marginea chiuvetei. Nici nu ma asteptam sa o speli…<br /><br />Cand am ajuns la masina mi-ai aruncat cheile si te-ai indreptat spre usa din dreapta. “Tu conduci!” ai zis. Am crezut ca visez. Ma lasai sa conduc BMW-ul la care tineai atat de mult…<br /><br />“Unde mergem?” te-am intrebat deschizand usa si aruncandu-mi geanta pe bancheta din spate.<br /><br />“Unde om vedea cu ochii…” mi-ai raspuns, asezandu-te comod pe scaun si punandu-ti centura de siguranta. Ti-am urmat exemplul si apoi am pornit motorul. Masina torcea ca o pisicuta. “Apropos, frumoasa bluza…”<br /><br />Ti-am zambit si am demarat in tromba. Habar n-aveam incotro ne indreptam, pana am ajuns la primul semafor. Atunci mi-ai spus planurile pe care le aveai pentru ziua aceea… Am mers prin toate locurile interesante din Bucuresti pe care le cunosteam si pe care le frecventasem deseori. Parca voiai sa le inregistrezi pe toate in memorie si sa le iei cu tine la Tokyo… Spre dupa-amiaza am mers intr-un loc unde nu mai fusesem dar planuisem de mai multe ori sa ajungem: restaurantul chinezesc de pe Calea Victoriei, din pasajul Villacrosse: Pekin, dupa care ne-am plimbat cu barca prin Cismigiu si am mancat vata de zahar ca niste copii mari ce eram… Nici nu am observat cand s-a innorat si a inceput sa ploua cu stropi mari si reci. Nu parea a fi o ploaie obisnuita de vara. Am alergat pana la masina si am reusit sa ne adapostim inainte sa ne ude prea tare. Abia mai puteam respira si tu radeai foarte tare. <br /><br />“Si acum ce facem?” te-am intrebat eu, stergandu-mi picaturile de apa de pe fata cu un servetel. <br /><br />“Pai e deja cinci, cred ca ar trebui sa ne indreptam spre aeroport. Cu putin ‘noroc’ facem o ora pana acolo”, mi-ai raspuns absent. Deja cinci? Cand naiba trecuse timpul? Fie, daca trebuie, trebuie… Cand am pornit de pe loc mi s-a parut ca masina nu mergea tocmai cum trebuie asa ca am oprit.<br /><br />“Ce-i zgomotul asta?” m-a intrebat. <br /><br />Am ridicat din umeri. “De unde sa stiu eu, e masina ta…”<br /><br />Am mai parcurs cativa metri si din nou s-a auzit acel sunet ciudat. Am tras imediat pe dreapta. Stiam ce era, doar o patisem si eu de cateva ori cu masina mea.<br /><br />“Dragule, felicitari, avem pana” te-am informat. <br /><br />“Oops, asta-i grav…” ai mormait tu.<br /><br />“Ete na, e un fleac” am inceput eu sa rad. “Ce, vrei sa spui ca n-ai mai schimbat nici o roata pana acum?”<br /><br />“Nu asta-i problema. N-am roata de rezerva… Am facut o pana saptamana trecuta si n-am mai ajuns al vulcanizare…”<br /><br />Asta era de-a dreptul… minunat!!! Nu avem roata de rezerva, nu mai ajungem la aeroport la timp, tu pierzi avionul, Oana vede ca nu vii, crede ca ai parasit-o, asa ca tu ramai cu mine si traim fericiti pana la adanci batraneti… O intreaga telenovela mi se derula in cap si simteam ca plutesc de fericire ca tu… nu aveai roata de rezerva…. <br /><br />“Ei, asta e…” ai zis resemnat. “Lasam masina aici si luam un taxi.”<br /><br />Aaaau! Am cazut cam de sus… Multumesc Doamne, ca m-ai lasat sa imi fac sperante… Uf, cine o fi inventat taxiurile?<br /><br />“Da, un taxi. Cum de nu m-am gandit? Dar unde gasesti tu taxi liber pe ploaia asta?”<br /><br />“Uite unul oprit in fata, ma duc sa vad daca e liber” ai zis, si ai sarit imediat din masina.<br /><br />De ce oare sunt taxiurile disponibile tocmai atunci cand NU ai nevoie de ele??? Totul se terminase prea brusc…<br /><br />Cand am ajuns la aeroport nu m-ai lasat sa intru cu tine. Am insistat dar mi-ai spus ca nu iti plac despartirile lungi. Parca dintr-odata nu mai erai tu. Ti-ai luat bagajele, i-ai platit soferului cursa si i-ai dat bani sa ma duca pana acasa. Pe urma te-ai apropiat de mine si m-ai strans tare in brate, aproape oprindu-mi respiratia. <br /><br />“Ai grija de tine…” mi-ai soptit si m-ai sarutat apasat pe frunte, apoi ai dat sa pleci.<br /><br />Asta era ultima mea sansa sa mai pot spune ceva. Te-am prins de mana si te-am oprit. “Stii, eu…”<br /><br />Te-ai intors si m-ai privit curios. Nu puteam sa scot un cuvant, simteam cum lacrimile mi se aduna in gat. “Ce fac cu masina?” am reusit sa intreb. Of, as fi vrut sa cad in genunchi in fata ta, sa iti spun cat d emult te iubesc, sa te implore sa nu pleci, dar pur si simplu nu puteam. Stiam cat de mult o iubesti pe Oana si nu te puteam pune in situatia de a alege intre mine si ea, mai ales cand stiam foarte bine care ar fi fost alegerea ta.<br /><br />“A, masina… Suna-l pe Geo maine sa treaca sa o ia. A, vezi ca am lasat un mail la tine in outbox, te rog sa il trimiti tu cand ajungi acasa. Multumesc mult. Acum fugi, sa nu racesti…” ai spus absent, dupa care ti-ai pus geanta de voiaj pe umar si te-ai indreptat spre intrare. Am ramas langa masina, sperand ca poate te vei uita in urma. Nici un gest. Te-am urmarit cu privirea pana te-ai pierdut in multime, dar nici o secunda nu te-ai intors sa privesti inapoi spre mine.<br /><br />“Domnisoara, mergem?” m-a intrebat soferul. Am tresarit si l-am privit, intrebandu-ma parca de unde aparuse. Am dat afirmativ din cap si m-am urcat in masina.<br /><br />“A plecat departe iubitul dumneavoastra?” m-a intrebat el din nou in vreme ce ieseam din parcare. I-am vazut ochii privindu-ma in oglinda retrovizoare.<br /><br />“Da, a plecat in Japonia, dar nu este iubitul meu, suntem doar prieteni”, am soptit.<br /><br />“Sunteti sigura? Mie mi s-a parut altfel de aici…”<br /><br />In apartament totul imi amintea de tine: cana din care bausei cafeaua si pe care o lasasei pe marginea chiuvetei, pe jumatate inca plina, perna care zacea pe jos, patul pe care nu mai apucasem sa il aranjez in graba in care plecasem… Am intrat in bucatarie si mi-am preparat un gin tonic, pe urma am facut ordine in dezastrul din dormitor. Ploaia de afara se intetise asa ca am vrut sa inchid geamul insa privirea mi-a fost atrasa de telefonul mobil pe care il uitasem pe birou. Ledul clipea disperat aratandu-mi ca primisem un mesaj. Mai precis doua, si cinci apeluri pierdute. Toate de la Mihnea… Mi-am amintit ca ma rugasei sa trimit un mail si am deschis laptop-ul. Pe tastatura am gasit o coala de hartie impaturita, avand scris numele meu pe ea Am simtit ca mi se inmoaie picioarele si m-am asezat imediat pe scaun. Un pic sovaind am despaturit biletul si am inceput sa citesc… “Te iubesc. Din clipa in care ne-am cunoscut am stiut ca voi ajunge sa te iubesc. Ai adus o raza de lumina in viata mea. Nu ti-am putut spune niciodata ce simt pentru tine deoarece stiam parerea ta despre relatiile intre colegi. Dupa ce am plecat de a firma am crezut ca voi avea o sansa, dar tu aveai deja pe cineva. Cand in sfarsit te-ai despartit de el eu am cunoscut-o pe Oana. Proasta sincronizare, asa-i? Apoi a aparut Mihnea… Saincer sa fiu, cred ca este un baiat de treaba si stiu ca tine la tine. Sper din suflet sa fii fericita cu el, asa cum si eu voi incerca sa fiu alaturi de Oana.”<br /><br />Cu dosul palmei mi-am sters lacrimile care imi curgeau pe obraji si am recitit biletul, o data si inca o data. Nu imi venea sa cred, ma iubeai… Am privit ceasul, mai aveam timp sa opresc avionul daca ma grabeam. Am alergat in hol si mi-am luat geaca din cuier, apoi m-am intors sa iau cheile de la masina de pe birou. Se aflau langa agenda cu coperti de piele rosie pe care Oana mi-o facuse cadou de ziua mea. Am lasat cheile si am ridicat agenda. Din ea iesea o hartie. Am scos-o usor afara si am vazut ca era o poza, o poza cu noi patru: eu, Mihnea, tu si Oana, facuta la petrecerea de ramas-bun. Oana avea obrazul lipit de al tau, iar Mihnea ma tinea strans in brate. Toti patru radeam… Mi-am amintit ca Oana tocmai facuse o remarca despre cum am arata noi patru peste cativa ani plimband doua carucioare cu copii in parc. Voia gemeni… <br /><br />Am rezemat poza de vaza cu flori, iar biletul l-am rupt si l-am aruncat. Am luat telefonul mobil si am format numarul pe care il cunosteam atat de bine, apoi m-am dus sa pregatesc ceva de mancare. Imi asteptam iubitul la cina…Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-12466678507487358662010-02-22T14:46:00.001+02:002010-02-22T14:46:46.728+02:001. Continuarea...Prin usa deschisa a balconului vantul umfla usor perdeaua, permitand razelor de soare sa patrunda in camera. Era racoare si bine. M-am intins usor si am privit ceasul: noua si jumatate. Mai aveam doua ore pana cand trebuia sa fim la aeroport si eu inca nu imi facusem bagajele. Nici nu aveam chef. Pur si simplu nu voiam sa mai plec de acolo niciodata… Abia acum incepeam sa imi dau seama de tot ce se intamplase in ultimele cateva zile si parca nu imi venea sa cred. M-am ridicat usor din pat, am imbracat camasa care se afla pe marginea scaunului si cu miscari lente m-am indreptat spre balcon. Soarele puternic al diminetii m-a facut sa inchid ochii pentru cateva clipe, si apoi sa clipesc des pentru a ma obisnui cu lumina. Pasind usor pe marmura inca rece m-am apropiat de tine, te-am cuprins cu bratele si ti-am sarutat ceafa. Miroseai a cafea proaspata.<br /><br />“Hai sa ramanem aici”, ai soptit. <br /><br />Trecusera aproape doi ani de la plecarea ta. La inceput vorbeam des la telefon, apoi din ce in ce mai rar, pana cand ajunsesem sa ne rezumam la cateva mail-uri si nelipsitele felicitari de sarbatori. Mihnea imi propusese la un moment dat sa ne mutam impreuna si acceptasem. Nu stiam daca il iubeam sau pur si simplu ii eram recunoscatoare pentru tot ce facea pentru mine. Adevarul e ca ma ajuta mult, ma sprijinea in tot ce faceam si pe deasupra imi suporta toate capriciile. Lucrurile incepusera sa se linisteasca si eu deja nu mai cautam imposibilul… Dar viata ne ofera intotdeauna surprize…<br /><br /><br />In urma cu cateva luni imi schimbasem locul de munca, angajandu-ma ca director de marketing la o revista care apartinea unui trust media grec. De o luna ne pregateam pentru o conferinta care urma sa aiba loc la Atena. Abia asteptam sa merg, sa vizitez Acropolele, templul lui Zeus, teatrul lui Dionysos si toate celelalte vestigii antice. Mihnea era un pic gelos ca plecam fara el si urma sa stau o saptamana, dar l-am asigurat ca urma sa fie o saptamana foarte incarcata si ca oricum nu as fi avut timp sa stau cu el. Bineinteles ca minteam… Conferinta nu tinea decat doua zile, dar eu hotarasem sa mai raman inca cinci, pe cont propriu. Nu imi mai luasem concediu de mai bine de un an si simteam nevoia sa petrec cateva zile singura, departe de nebunia de la munca si, de ce sa nu recunosc, departe de Mihnea. Uneori simteam ca ma sufoca… De fapt lucrurile nu fusesera asa de la inceput, era o relatie obisnuita intre doi oameni obsedati de munca si de cariera si care incercau sa isi faca timp si pentru viata personala. Insa dintr-o data a inceput sa fie mai atent, pana la a deveni de-a dreptul sufocant, si uneori imi dadea impresia ca ascunde ceva...<br /><br />Luni dimineata a insistat sa ma duca cu masina la aeroport, dar l-am convins sa ma lase sa iau un taxi. Avea o sedinta la ora 11 si sigur nu avea cum sa ajunga la timp in capatul celalalt al Bucurestiului, atata vreme cat eu trebuia sa fiu la aeroport cel tarziu la la 10:20, avand zbor la ora 11:20. Era clar, aveam nevoie de cateva zile numai pentru mine... <br /><br /><br />In avion am dormit bustean, fiind franta de oboseala, m-am trezit abia peste o ora si jumatate cand am ajuns pe aeroportul din Atena, “Eleftherios Venizelos”, situat la 27 de kilometri de hotelul unde urma sa fim cazati, si unde avea loc si conferinta, Grande Bretagne, cel mai vechi si mai elegant hotel de lux din Atena. O camera costa in jur de cateva sute de dolari pe noapte, dar cheltuielile erau suportate de patronii greci, asa ca de ce mi-as fi facut eu griji? Pentru celelalte zile pe care urma sa le petrec acolo singura imi facusem deja rezervare la Attalos, un hotel mai modest din centrul Atenei, dar care imi oferea toate facilitatile necesare, si in plus si vedere la Acropole, colina Lycabetus, si o extraordinara panorama a orasului. Evident, ma documentasem bine inainte sa fac rezervarea si avusesem mare grija sa nu las nici o dovada in urma, de teama ca Mihnea sa nu se gandeasca sa imi faca vreo “surpriza” si sa vina dupa mine... Uneori ma uimeam si pe mine de cata rautate puteam da dovada...<br /><br />Cand am intrat in holul hotelului Grand Bretagne am crezut ca pasesc intr-o lume de basm. Podeaua de marmura lucea atat de tare incat imi era teama sa calc pe ea. Coloanele specifice grecesti imi dadeau senzatia ca ma aflam intr-un templu al zeitei Atena... De la balconul camerei mele (da, aveam o camera numai si numai a mea) puteam asista la schimbarea garzii evzone de la Parlament si aveam si o superba vedere asupra Parthenonului. Gata, deja imi pierise cheful de orice conferinta, nu imi doream decat sa vizitez orasul si siturile arheologice, sa lenevesc la o taverna cu un pahar de suc proaspat de portocale si sa ascult sirtaki... Trei batai in usa m-au trezit din visare. Fara sa astepte un raspuns, usa s-a deschis si si-a facut aparitia Carmen, asistenta directorului executiv. <br /><br />“Sefu’ a zis ca ne asteapta jos in jumatate de ora, pentru cocktail. Dupa asta avem program de voie, apoi cina la sapte.”<br /><br />“Merci mult, Carmen. Nu vrei sa intri?” am intrebat-o. Era o companie placuta si intotdeauna la curent cu ultimele barfe.<br /><br />“Nu, multumesc, abia astept sa fac un dus si sa imi dezmortesc putin picioarele. Dar ce-ai zice ca dupa plictisitorul cocktail sa facem o plimbare prin imprejurimi? Ma tenteaza parcul acela incantator de langa Parlament.”<br /><br />Ideea nu era rea deloc. Decat sa ma plimb singura mai bine intr-o companie placuta...<br /><br />“S-a facut. Ne vedem la marea plictiseala…”Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-88356640366231720912010-02-22T14:45:00.001+02:002010-02-22T14:45:33.864+02:002. GreculM-am dus sa fac un dus rapid si sa imi schimb tinuta, intrucat nu puteam aparea cu aceleasi haine cu care calatorisem. Obisnuiam sa imi iau destul de multe haine cand mergeam undeva, fie si numai pentru un week-end, doar pentru a fi sigura ca am tinuta potrivita in orice ocazie. Acum cu atat mai mult aveam bagajele destul de voluminoase... Am optat pentru costumul alb de in, care se potrivea si pentru plimbarea pe care o planuisem ulterior. Mi-am prins parul in coada si inainte de a parasi camera mi-am amintit sa iau ochelarii de soare pe care ii lasasem pe masuta de langa televizor. Ceva ciudat mi-a atras atentia atunci: buchetul de garoafe albe si cutia de bomboane Rafaello de pe aceeasi masuta. Nu imi aminteam sa le fi vazut cand am intrat, sau probabil eram inca impresionata de grandoarea hotelului si nu le observasem. Brusc mi-am amintit sa il sun pe Mihnea si sa ii spun ca am ajuns cu bine, ca sa nu se ingrijoreze, dar ceasul de pe perete imi arata ca eram deja in intarziere. Tipic pentru mine: mereu pe fuga si niciodata punctuala. Hm, nu cred ca ar trebui sa ma mandresc cu asta...<br /><br />Carmen uitase sa imi spuna unde are loc cocktail-ul, asa ca am intrebat la receptie si am aflat ca trebuie sa ajung pe terasa de pe acoperisul hotelului pentru a ajunge la GB Roof Garden, sau pe romaneste “gradina de pe acoperis”. Era de fapt vorba despre un restaurant... Nici nu am ajuns bine (cu o intarziere de un sfert de ora) ca am fost intampinata de directorul executiv al editiei romane a revistei, sau altfel spus seful meu. Ma asteptam sa fiu apostrofata pentru ca intarziasem, insa mi-a infipt un pahar cu sampanie in mana si foarte jovial m-a luat de brat si ne-am indreptat catre un colt al restaurantului, unde mi-a facut cunostinta cu gazda evenimentului, domnul Stavros Konstantinou, patronul trustului media grec. Era un barbat extrem de atragator, inalt, cu constitutie atletica, parul brunet usor ondulat pieptanat pe spate, care nu parea sa aiba mai mult de patruzeci de ani. Ca majoritatea grecilor era destul de bronzat, incat iti dadea impresia ca e mai degraba marinar sau pescar, nu directorul unui mare trust media, care detinea un canal de televiziune, un post de radio si doua reviste de talie internationala... Vorbea o engleza impecabila, fara accent, si dupa cum aveam sa descopar pe parcursul conversatiei era foarte carismatic si isi subjuga pur si simplu interlocutorii... Carmen era deja topita dupa el, iar eu reuseam sa ma concentrez cu greu asupra conversatiei, fiind distrasa atat de privirea lui patrunzatoare cat si de minunata panorama a orasului care se desfasura sub ochii mei.<br /><br />“Pari fascinata de priveliste”, remarca Stavros la un moment dat. Insistase sa i se spuna pe nume.<br /><br />“Intr-adevar, Atena m-a atras dintotdeauna, intr-un mod misterios. Nu ai in fiecare zi ocazia sa pasesti in locuri despre care ai citit in cartile de istorie sau ai auzit din legende... De fapt tu chiar ai aceasta ocazie...”, am raspuns eu usor stanjenita.<br /><br />“Cine stie, probabil ca ai trait aici intr-o viata anterioara, poate chiar pe vremea zeilor...”, spuse el zambind.<br /><br />Probabil, sau poate ca simteam ca ceva avea sa se intample in acest oras... Adevarul era ca din clipa in care aflasem de conferinta avusesem un sentiment ciudat, intr-un sens pozitiv totusi, care inca nu disparuse cu totul.<br /><br />“Banuiesc ca ati planuit deja sa aruncati o privire prin imprejurimi in aceasta dupa-amiaza”, zise el, privind spre mine si spre Carmen.<br /><br />“Da, sincera sa fiu astept cu nerabdare sa vad orasul, desi nu cred ca voi avea timp astazi sa ajung si pe Acropole. Oricum, mi-am luat cateva zile libere dupa conferinta, de care voi profita pentru a vizita fiecare colt al orasului.”<br /><br />Mi se paru ca vad o usoara umbra de tristete pe chipul lui.<br /><br />“Din pacate dupa conferinta trebuie sa plec la Roma cu niste afaceri”, zise el. “Insa mi-ar fi facut placere sa va fiu ghid.”<br /><br />“Datoria inainte de toate”, am zambit eu. “Dar si mie mi-ar fi placut sa imi fii ghid”, mi-am zis in sine. “De cate ori ai fi vrut...”<br /><br />“Pe mine va rog sa ma scuzati”, am adaugat cu voce tare, “trebuie sa dau neaparat un telefon.”<br /><br />Am coborat la receptie si am cerut sa dau un telefon international. Am incercat intai pe mobilul lui Mihnea insa nu mi-a raspuns. Am sunat apoi la birou insa receptionista mi-a spus ca sedinta se terminase si plecase la masa. I-am lasat numarul de telefon de la hotel si numarul camerei mele si am rugat-o sa i le dea si sa ii spuna sa ma sune dupa ora noua seara. Am inchis telefonul si m-am indreptat catre lift pentru a ma intoarce la restaurant, cand am dat peste Carmen.<br /><br />“Hai sa plecam”, imi zise ea. “Acolo sus lucrurile deja au devenit plictisitoare. Unde mai pui ca dupa ce ai plecat tu Stavros a inceput sa se dea la o blonda cu picioarele pana la gat. Ce afemeiat...”<br /><br />Da, dar un afemeiat al naibii de frumos... Daca n-am fi fost intr-un cadru de afaceri cred ca m-as fi pretat la o mica aventura de vacanta... Acum imi dadeam seama ca pate plecasem pre brusc mai devreme si ma temeam sa nu fi creat o impresie proasta.<br /><br />“Cred ca i-ai picat cu tronc totusi”, spuse Carmen. “Dupa ce ai plecat si pana sa apara blonda incepuse sa il descoasa pe George despre tine...”<br /><br />Hopa! Care va sa zica exact invers de cum ma asteptam eu. <br /><br />“A zis ca maine la conferinta are o surpriza pentru noi”, continua Carmen. “Zicea ca a angajat un nou director de vanzari in cadrul trustului. Dar cica nu e grec, cum s-ar astepta ceilalti...”<br /><br />“Si ce natie e atunci?” am intrebat eu curioasa.<br /><br />“Pai asta e, ca n-a spus...”<br /><br />“Hm, amicului nostru ii place suspansul, sa inteleg...” am zambit eu punandu-mi geanta pe umar. “Ei, pana una alta ia hai sa dezlegam noi misterele Atenei...”Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-16325910167598749202010-02-22T14:42:00.002+02:002010-02-22T14:44:56.015+02:003. Atena - Voiaj in istorie si cultura...*<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeiybJMjsXYKOlZuUP8WAwgB5UO3FncyuiR2MVj_abARtnPD0Q_HqGUNFKSV4rzeaXWushAYQGP_HKach65p2kUhc64ImfAgGsBMqm2C5_qVLGC890tZ4El1h4hqLsTYeP37HnRiy90qoo/s1600-h/3.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 333px; height: 250px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeiybJMjsXYKOlZuUP8WAwgB5UO3FncyuiR2MVj_abARtnPD0Q_HqGUNFKSV4rzeaXWushAYQGP_HKach65p2kUhc64ImfAgGsBMqm2C5_qVLGC890tZ4El1h4hqLsTYeP37HnRiy90qoo/s400/3.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5441047932945469090" /></a><br />Grecia este intotdeauna mai mult decat te astepti. In jurul fiecarui colt se pare ca licareste o splendida ruina ce ascunde un tezaur care indica gloria trecuta si indelungata stapanire umana, o pravalie plina cu artizanat ce te imbie, o plaja langa o statiune cu bungalow-uri, o intindere de mare safirica sau o taverna langa drum, in care poti pierde orice notiune a timpului la un pahar cu vin.<br /><br />Aceasta imbinare de antic si modern face vizitatorul sa planeze intre realitate si fantezie pana ce el reuseste sa uneasca lunga istorie a Greciei din cele mai vechi timpuri cu prezentul viu.<br /><br />Attica este regiunea Greciei unde in antichitate a inflorit filozofia si democratia ateniana. In acest mic colt al pamantului vitalitatea grecilor si-a gasit expresia in toate domeniile de creatie si gandire, dand nastere minunatei si nemuritoarei civilizatii attice care a schimbat viziunea intregii lumi occidentale. Attica are legaturi stranse cu trecutul istoric a carui amprenta este pretutindeni intalnita. Denumirile de locuri si vestigii arheologice ca cele de la Marathon, Eeusis, Brauron, Ramnos, Sunion si chiar Atena, ne aduc in memorie o veche Grecie care in indelungata ei existenta a exercitat o influenta incomensurabila.<br /><br />Grecia nu traieste in trecut. Alaturi de frumusetea peisajului, de istorie si de marea limpede si albastra exista dotari turistice moderne, hoteluri de categoria intai, bungalow-uri la tarmul marii si terenuri de sport. Drumuri excelente pornesc din Atena spre toate punctele Atticii. Putinele mici campii ale Atticii sunt cultivate intensiv cu vita de vie, legume si pomi fructiferi. Maslinul este pretutindeni prezent. Attica este de asemenea partea cea mai industrializata a Greciei, avand un loc preponderent in economia tarii. Aceasta zona minunata este strabatuta de Ilissos si Kifissos, rauri mici, fara importanta deosebita, legate doar, istoric, cu trecutul indepartat al Atticii.<br /><br />Litoralul Atticii este renumit, din cele mai vechi timpuri, pentru frumusetea lui. Din punct de vedere geografic Attica este o peninsula triunghiulara ce se sfarseste la sud cu capul Sunion, incoronat de renumitul templu al lui Poseidon.<br /><br />Centru administrativ si cultural al Greciei, Atena este una dintre cele mai vechi capitale ale lumii occidentale. Situata pe coasta de vest a Atticii, protejata din trei parti de muntii Egaleo, Parnasos, Pendeli si Ymmitos si marginita pe cea de-a patra parte de golful Saronic, impreuna cu portul Pireului si suburbiile, Atena formeaza o imensa aglomeratie de aproximativ trei milioane de oameni. Construita in cea mai mare parte in cursul ultimilor patruzeci de ani, partea moderna a orasului, in continua expansiune, isi etaleaza padurea sa de imobile pana la picioarele muntilor inconjuratori si pana pe coasta ocidentala a Atticii. Oriunde ti-ai intoarce privirea exista ceva de vazut : o mare stralucitoare, munti cu contur delicat, amprente de netagaduit ale unui trecut indepartat sau realizari tehnologice ale secolului 20.<br /><br />Atena a fost initial locuita acum 6.000 de ani de Pelasgieni si mai tarziu de ionieni care s-au instalat in aceasta fortareata naturala, marea stanca a Acropolei, sau orasul de sus, dupa cum ii spun grecii. Orasul s-a dezvoltat si a fost consacrat zeitei Atena care ii poarta si numele. A cunoscut prima sa inflorire in epoca miceniana (1.600-1.100i.Hr.). La finele secolului al VI-lea i.Hr. tirania (probabil regala) a fost inlocuita cu un regim democratic care a condus la o civilizatie fara precedent in istoria umanitatii. In secolul al V-lea i.Hr. sub guvernarea luminata a lui Pericle, Atena a atins apogeul cultural, economic si militr, fapt ce a facut ca aceasta perioada sa fie numita “varsta de aur a Atenei”. In epoca elenistica precum si in cea bizantina Atena a jucat un rol secundar. Dupa eliberarea greciei de sub jugul ottoman, in 1834, Atena a fost proclamata capitala statului Elen.<br /><br />Oriunde te-ai afla in Atena privirea iti este irezistibil atrasa de <strong>Acropole</strong>, aceasta imensa roca de calcar ce se ridica la 156 de metri deasupra orasului, si de delicatele coloane de marmura alba ale <strong>Parthenonului </strong>care se detaseaza pe albastrul cerului ca un simbol nemuritor al spiritului si geniului uman.<br /><br />Sapaturile arheologice efectuate pe Acropole au relevat ca aceasta stanca sacra a fost locuita inca din epoca neolitica, cu 6.000 de ani in urma. Mai intai pelasgienii, apoi ionienii, au venit sa se stabileasca aici, traind in pesteri, in special pe versantul de nord, pe timp de pericol cautand refugiu pe culme. Atrase de izvoarele naturale ale Acropolei, diferite triburi au ocupat pantele naturale ale colinei apoi incet incet regiunile inconjuratoare ca Pnyx, Agora, Keramicos.<br /><br />In acest fel, pana la mijlocul secolului al VI-lea i.Hr., Atena a ajuns sa se intinda pana la picioarele muntilor Lycabettus si Ymmitos. Primele temple de piatra au fost construite la inceputul secolului VI i.Hr., inlocuindu-le pe cele de lemn. Parthenonul a fost dedicat zeitei Atena, unele dintre sculpturile acestuia fiind gazduite de Muzeul Acropolei. In timpul razboaielor medice, Acropole a fost in intregime golit. Monumentele splendide pe care le vedem azi aici dateaza din perioada marilor lucrari de reconstructie intreprinse de catre Pericle (460-429i.Hr.). De atunci Acropole a ramas mai mult sau mai putin intact, in pofida fortificatiilor si transformarilor facute de diferiti cuceritori. In 429 d.Hr. templul a fost transformat in biserici crestine ortodoxe si mai tarziu, sub ocupatia turceasca, a fost facut moschee. In timpul asediului Atenei de catre venetiei, in 1687, unele dintre cladiri au fost partial distruse de obuze.<br /><br />Celebru in lumea intreaga pentru armonia si aparenta simplitate a liniilor sale, Parthenonul este un templu doric din marmura de Pendeli, ridicat in cinstea fecioarei (in limba greaca “Parthena”) Atena. El a fost ridicat pe ruinele a doua temple anterioare iar constructia lui a durat 15 ani (447-423i.Hr.).<br /><br />Micul si elegantul edificiu aflat la dreapta Propileei (intrarea monumentala a Acropolei) este <strong>Templul Atenei Nike</strong>, numit de asemenea si <strong>Templul Victoriei Neinaripate</strong>. Ridicat in secolul al V-lea i.Hr. pentru comemorarea victoriilor grecilor asupra persilor, el este decorat cu o friza ce reprezinta scene din lupta. In acest mic templu, in trecut, atenienii aduceau omagii Atenei Nike, “fara aripi”, asa incat ea sa nu poata zbura departe de Atena.<br /><br /><strong>Erechtion</strong>, templul dedicate regelui erou Rechteu (identificat mai tarziu cu Poseidon), se distinge prin maretia cariatidelor, statui de tinere ce tin pe capetele lor acoperisul templului. Aici, dup vechii greci, Atena si Poseidon si-au disputat suprematia asupra orasului Atena. Zeita a invins facand sa rasara din pamant un maslin.<br /><br /><strong>Muzeul </strong>se afla in partea de sud-est a Acropolei si adaposteste descoperiri arheologice nepretuite, prezentate in ordine cronologica incepand cu perioada arhaica (800-600i.Hr.), trecand prin epoca clasica (500-400i.Hr.), elenistica (300i.Hr.) si perioada romana. Printre piesele cele mai remarcabile expuse in cele noua sali ale muzeului se pot remarca sculpturile si basoreliefurile provenite de pe frontoanele, frizele si metopele Parthenonului, Erechtionului si Templului Atenei Nike. Poate fi admirata de asemenea si o extraordinara colectie de “cores” (statui de fete tinere cu un zambet arhaic caracteristic).<br /><br /><strong>Teatrul lui Dionysos </strong>este tearul unde au fost jucate pentru prima oara tragediile si comediile marilor autori dramatici ai antichitatii (Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan, Menandru). Este situat la picioarele versantului sudic al Acropolei, langa “Sanctuarul lui Dionysos”. Initial teatrul a avut scaune din lemn care au fost inlocuite cu scaunde de piatra intre 342-326 i.Hr., o parte dintre care pot fi vazute inca si in zileel noastre. Cele 78 de randuri pot primi 20.000 de spectatori. Randul intai are 67 de “tronuri” din marmura destinate inaltilor demnitari (preoti, magistrati, notabilitati etc.).<br /><br /><strong>Odeonul lui Herod Atticus</strong>, aflat la picioarele Acropolei, a fost construit in secolul al II-lea d. Hr. de catre Herodus Atticus in memoria sotiei sale Regilla. Este forma tipica de teatru roman vechi cu o capacitate astazi de 5.000 spectatori. Scaunele au fost restaurate in 1950-1961. La origine a fost folosit pentru concerte si reprezentatii teatrale, de asemenea si pentru competitii. Astazi el gazduieste cadrul de manifestari artistice intitulate “Festivalul Atenei” care in fiecare vara prezinta concerte, recitaluri si spectacole de opera si teatru.<br /><br />La vest de Acropole se intinde mica colina a <strong>Areopagului </strong>unde isi avea sediul cel mai vechi tribunal atenian. Putin mai departe se afla Pnyx, o colina mai joasa unde se intrunea Adunarea Poporului. Cea mai inalta dintre colinele din fata Acropolei este incununata de un monument din marmura ridicat in secolul al II-lea d.Hr. in onoarea lui Philopappos, binefacatorul Atenei.<br /><br />La est de Acropole se inalta, colosale si elegante, coloanele <strong>Templului lui Zeus Olympianul</strong> a caror constructie inceputa de Pisistrate in 530 i.Hr., a fost finalizata in epoca romana, in 129 d.Hr. de catre Hadrian. Arcul lui Hadrian, situat langa Templul lui Zeus Olympianul, a fost ridicat in timpul romanilor pentr a marca granita intre “Orasul lui Hadrian” si “Orasul lui Tezeu”, dupa cum se poate citi si pe inscriptia de pe coloane. Printre alte monumente situate la picioarele Acropolei se poate remarca un impresionant turn octogonal gravat cu inscriptii si decorat cu basoreliefuri reprezentand pe zeii vanturilor. Acest edificiu construit in secolul I i.Hr., servind ca ceas hidraulic si completat cu un cadran solar si o girueta este cunoscut sub numele de Turnul Vanturilor.<br /><br /><strong>Monumentul lui Lisicrate</strong> este un mic edificiu de marmura, din secolul al IV-lea, asezat acolo unde lordul Byron a stat in timpul primei sale vizite la Atena. Monumentul, de forma circulara, a fost construit de Lisicrate, invingatorul unui concurs desfasurat in onoarea lui Dionysos.<br /><br /><strong>Plaka</strong> este pentru Atena ceea ce Covent Garden este pentru Londra, Cartierul Latin sau Montmartre pentru Paris. Pentru atenieni Plaka este cartierul zeilor. Situat la picioarele Acropolei, a fost din cele mai vechi timpuri centru Atenei. La fiecare pas, pe fiecare alee, la fiecare cotitura, se afla cate o surpriza : biserici, ruine antice, cladiri neoclasice, case france, toate combinate cu viata moderna a Atenei, impletind intr-un mod original trecutul cu prezentul. <br /><br /><strong>Colina Lycabetus</strong> conica este incoronata de bisericuta Sfantului Gheorghe. Urcusul pana in varf se poate face pe jos sau cu telecabina. Odata ajuns sus, panorama iti rasplateste efortul. Un snack-bar si un restaurant iti permit sa iei masa sau sa servesti o bautura racoritoare.<br /><br />Cateva edificii din centrul Atenei sunt operele arhitectilor bavarezi adusi in Grecia de regele Otto, in secolul al XIX-lea. Cele mai cunoscute dintre aceste cladiri neoclasice sunt Academia, Universitatea si Biblioteca Nationala, aflate toate trei pe strada Universitatii (Panepistimiou).<br /><br /><strong>Piata Syntagma </strong>este inima Atenei contemporane, in jurul ei existand hoteluri luxoase, birouri si un sir de cafenele in aer liber. Cladirea Parlamentului si mormantul Soldatului Necunoscut sunt situate in partea de sus a pietei.<br /><br /><strong>Stadionul din Atena</strong> a fost complet reconstruit pentru primele Jocuri Olimpice Moderne din 1896. stadionul se ridica pe locul vechiului stadion construit in 330 i.Hr. Pistele lui masoara 204 metri lungime si 33,50 metri latime. Poate primi pana la 60.000 de persoane.<br /><br /><strong>Templul lui Hefaistos</strong>, care domina privelistea pietei vechi (Agora) este cel mai bine conservat templu grec. El este cunoscut de asemenea sub numele – inexact – “Thision”.<br /><br />*N.B.: adaptare dintr-un ghid de calatorieJersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-89700454844797077682010-02-22T14:41:00.002+02:002010-02-22T14:42:06.054+02:004. Misterul garoafelor<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjOxwYJx_xZC-9TDjsimQYJPnr1Bb-S4RbBDS7733yZnW8M5CBy0HRrb6uf9BJCOtdaW8016vQMhxvfdP9tNbXpDpxR6co6tbtZb83hgcvKbaLMjHglKay1hPxpL-lkeyMBFPUzC-kgIK_/s1600-h/4.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 333px; height: 250px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjOxwYJx_xZC-9TDjsimQYJPnr1Bb-S4RbBDS7733yZnW8M5CBy0HRrb6uf9BJCOtdaW8016vQMhxvfdP9tNbXpDpxR6co6tbtZb83hgcvKbaLMjHglKay1hPxpL-lkeyMBFPUzC-kgIK_/s400/4.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5441047201948887714" /></a><br />“Cred ca m-am indragostit si eu de orasul asta”, spuse Carmen in timp ce ne asezam la o masa la o taverna. “Si nu am vazut decat o mica parte din el...”<br /><br />Ne invartisem putin pe stradutele din Plaka, zona in care se afla hotelul, abia reusind sa o tin pe Carmen departe de magazine, apoi ne-am indreptat pasii catre parcul de langa Parlament, un loc numai bun de plimbare intr-o zi calduroasa de vara, unde am pierdut cateva ore bune, si, pentru ca tot ajunsesem in apropiere, am vizitat si Templul lui Zeus Olimpianul. Pe drumul inapoi spre hotel ne-am oprit la o taverna – adica o terasa – sa ne odihnim picioarele care deja incepusera sa protesteze ca le supusesem la un efort prea mare, si sa bem ceva racoritor. Mie deja mi se facuse foame si ingrozitor de somn, abia asteptam sa ajung la hotel, sa mananc si sa ma cuibaresc in pat...<br /><br />“Si, cum stai cu prezentarea de maine? Ai emotii?”<br /><br />Intrebarile lui Carmen ma trezira la realitate. Trebuia sa imi pun in ordine notitele pentru prezentare si sa ma mai uit inca o data peste Powerpoint, sa ma asigur ca nu mai am de adaugat nimic. Care va sa zica nu aveam sa adorm prea devreme... <br /><br />“Da, am ceva emotii, stii ca nu ma simt prea confortabil sa vorbesc in public”, am raspuns eu si am gustat frappe-ul pe care tocmai mi-l adusese un chelner, impreuna cu un pahar cu apa plata, din partea casei. Un obicei pe care aveam sa il intalnesc in toate tavernele grecesti in timpul verii: ori iti aduceau apa inainte sa comanzi ceva, ori daca cereai un frappe si nu un suc sau sa zicem o bere, o data cu acesta.<br /><br />“O sa te descurci, sunt sigura”, incerca Carmen sa ma incurajeze. “Te-am vazut la sedinte si nu ai nici o problema.”<br /><br />“Da, dar acolo suntem noi cu ai nostri. Acum sunt o multime de oameni pe care nu ii cunosc...”<br /><br />“Ei, in cazul asta inchipuie-ti ca sunt toti in chiloti”, chicoti ea. “In filme merge de fiecare data…”<br /><br />Am inceput sa rad cu pofta. Incercam sa mi-l inchipui pe George intr-o pereche de boxeri albi, stand pe scaun, cu burta revarsandu-i-se pe deasupra acestora – hm, o imagine nu prea placuta – sau pe Stavros cu niste tanga negri si cu abdomenul numai muschi – mda, parca asa mai merge… Privirea imi fu deodata atrasa de un tip care trecea pe strada. Peste parul blond-cenusiu purta o sapca cu emblema Nike, trasa usor pe ochi, avea ochelari de soare si era imbracat cu o geaca de blugi, putin cam neobisnuit pentru caldura de afara. Dar nu asta imi atrasese atentia, ci faptul ca era a patra oara cand il vedeam in acea zi. Prima oara fusese in fata hotelului. Ne-am lovit din greseala cand imi cautam ochelarii de soare in geanta si nu ma uitam pe unde merg. A doua oara l-am vazut in parc si a treia oara la Templul lui Zeus. Iar acum iata-l din nou. Sa-l fi vazut doar o data sau de doua ori as fi spus ca e doar o simpla coincidenta. Dar de patru ori deja incepeam sa ma ingrijorez... M-am linistit totusi putin cand a trecut fara ca nici macar sa se uite in directia noastra. Poate ca totusi era un simplu turist. La urma urmei locurile in care l-am vazut erau in general puncte de atractie turistica...<br /><br />Ne-am intors la hotel aproape de ora cinei si am urcat in camera sa fac un dus si sa ma schimb. Insa cand am deschis usa am incremenit. Langa garoafele albe aparuse inca o vaza, de data asta plina cu garoafe rosii. Nu intelegeam ce se intampla. Credeam ca primul buchet fusese pus de personalul hotelului, dar acum... Nimeni din cei prezenti la conferinta nu stia ca garoafele sunt florile mele preferate. Prima persoana la care m-am gandit a fost Stavros, dar ne cunoscusem abia dupa ce sosisem la hotel, iar primul buchet era deja acolo. Trebuia neaparat sa aflu cine era autorul... Asa ca am pus mana pe telefon si am sunat la receptie.<br /><br />“Imi pare rau domnisoara, insa domnul care a solicitat acest lucru nu ne-a spus numele dumnealui”, mi-a spus receptionera.<br /><br />Normal, de ce ar fi spus cum il cheama? Doar intentia lui nu era sa imi usureze mie cercetarile...<br /><br />“Imi puteti spune va rog daca este cumva grec?” am mai intrebat.<br /><br />“Da, domnul este grec”, mi-a confirmat receptionera.<br /><br />Te-am prins! Si totusi parca prea era cusuta cu ata alba toata povestea... Ceva nu se lega...<br /><br />“Va multumesc mult!” am spus eu si am inchis telefonul.<br /><br />La masa m-am asteptat ca George sa zica ceva ca plecasem asa brusc de la cocktail insa din fericire nu a adus vorba despre asta. Era mult prea preocupat de prezentarea de a doua zi incat imi crea si mie o stare nervoasa. Incercam insa sa il ignor si sa ma gandesc la misterul garoafelor... La sfarsitul cinei si-a facut aparitia si “suspectul” meu si ne-a invitat sa bem ceva la bar. Desi as fi vrut sa merg in camera si sa mai arunc o privire pe prezentare trebuia neaparat sa lamuresc problema florilor. Incepea “operatiunea garoafa”... Asadar ne-am indreptat toti patru spre bar si, asa cum ma asteptam de altfel, am inceput sa discutam afaceri si politica. Desi politica nu este subiectul meu preferat, am rezistat cu stoicism cam o ora, pana cand George s-a scuzat politicos si ne-a anuntat ca se retrage in camera. Carmen a mai ramas cam un sfert de ora, timp in care i-a povestit cu mult entuziasm lui Stavros cat de incantata fusese de ce vazuse in timpul plimbarii noastre (si cand ma gandesc ca nu era decat o parte infima din ceea ce oferea Atena...). La un moment dat m-am uitat la ceas si am vazut ca era aproape ora zece. Ar fi trebuit sa fiu in camera, in caz ca suna Mihnea. Ce-i drept imi era foarte somn si ma simteam si putin ametita, dar ma chinuiam sa nu arat asta. Dupa ce a plecat si Carmen am ramas doar eu cu Stavros.<br /><br />“Nu mai bei nimic?” m-a intrebat el.<br /><br />“Ba da, as vrea un martini”, am raspuns.<br /><br />“Cred ca voi lua si eu unul. Cu gheata.”<br /><br />“Lasa-ma sa ghicesc, agitat, nu amestecat ”<br /><br />“Da, de unde stii?” m-a privit el uimit.<br /><br />“Mai degraba am ghicit”, am raspuns eu zambind. “Am vazut cheile de la Aston Martin si m-am gandit ca daca ai o astfel de masina trebuie sa iti placa James Bond. Si cum el prefera martini-ul sec, agitat, nu amestecat...”<br /><br />“Vad ca ti-ai facut temele...” zambi el.<br /><br />“Da, iar acum e randul dumitale, domnule Bond, sa imi spui cum de ai stiut ca imi plac garoafele...”<br /><br />Parea ca nu stie la ce ma refer. <br />“Cele doua buchete de garoafe care ai cerut sa imi fie aduse in camera”, i-am explicat eu.<br /><br />“N-am nici cea mai vaga idee despre ce vorbesti” zise el.<br /><br />“Hai, recunoaste, cei de la receptie mi-au spus ca barbatul care a cerut sa mi se trimita acele flori in camera este grec. Iar tu esti singurul pe care il cunosc» am insistat eu.<br /><br />“Te rog sa ma crezi ca nu am nici o legatura cu aceasta. Desi imi pare rau ca nu mi-a venit mie aceasta idee... Dar daca e sa o luam logic, pana astazi la pranz nici nu ne cunosteam, ce motiv as fi avut sa iti trimit flori? Ia gandeste-te...”<br /><br />Ma gandisem, ce-i drept, dar alta explicatie nu aveam. Daca nu era el, atunci cine? Oh, Doamne, speram ca nu comisesem o gafa... Daca as fi putut sa dispar in momentul ala...<br /><br />“Ai dreptate, imi pare rau, se pare ca am facut o greseala enorma...” am reusit sa soptesc, apoi mi-am cerut scuze si am plecat in graba.<br /><br />Ce naiba se intampla cu mine? Nu ma grabeam niciodata sa trag concluzii pana nu aveam toate dovezile. Insa acum parca nu mai eram eu, ceva parca ma impiedica sa mai judec. Cand am ajuns in camera mi-am verificat mesajele. Mihnea nu sunase. Era zece si un sfert, pana acum ar fi sunat de zece ori, oare ce putuse sa se intample? Am format numarul de acasa dar nu a raspuns nimeni. Am incercat apoi pe mobil. Era inchis. Probabil dormea, nu isi inchidea mobilul noaptea decat in week-end, si cum a doua zi era sambata... Cred ca si eu ar fi trebuit sa dorm, dar voiam sa mai verific prezentarea o ultima data. Incercand cu greu sa ignor cele doua buchete de garoafe si sa nu ma gandesc la evenimentele ultimelor cateva ore, m-am asezat in pat cu laptop-ul in brate si cutia de Rafaello langa mine.Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-58207687141745314982010-02-22T14:39:00.001+02:002010-02-22T14:40:56.926+02:005. Reintalnirea<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8W87CdKhik2l0jlgep5iXVnbOMpxzt4SaOwiuXDXt7g-gp0VL0HiQlCJ4mciIqE6umWpzW8HUvdYDzlj4wnJDzAD392xwx1uPOoJCNICjJ4LJ8xj81l16Q9xPpnbEx0cIOFnLHuaaOTaG/s1600-h/5.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 333px; height: 242px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8W87CdKhik2l0jlgep5iXVnbOMpxzt4SaOwiuXDXt7g-gp0VL0HiQlCJ4mciIqE6umWpzW8HUvdYDzlj4wnJDzAD392xwx1uPOoJCNICjJ4LJ8xj81l16Q9xPpnbEx0cIOFnLHuaaOTaG/s400/5.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5441046793009702578" /></a><br />Vocea lui Mihnea suna infundata de parca vorbea dintr-un butoi. Zicea ca e de vina legatura. Iesise cu cativa colegi dupa program seara trecuta, la un meci de squash care s-a prelungit pana dupa ora zece, si nu auzise telefonul. Cand a sunat tocmai eram la dus si aproape ca nu auzisem nici eu telefonul. M-am infasurat repede cu un prosop si am iesit din baie, alunecand usor pe gresie si pierzandu-mi echilibrul. Din fericire am reusit sa ma prind la timp de manerul usii… Cand l-am intrebat ce planuri are pentru ziua respectiva mi-a raspuns ca ia pranzul in oras cu mama lui dar ca in rest va sta acasa tot week-end-ul. Ceea ce mi s-a parut ciudat, stiind ca nu i-a placut niciodata sa stea degeaba si ca in fiecare week-end ieseam undeva impreuna cu prietenii nostri. <br /><br />Cand am coborat la micul dejun Carmen si George ma asteptau deja la masa. Nu m-au intrebat nimic de seara anterioara si ca sa fiu sincera nici nu imi doream sa o faca. Aparent gandurile lor erau la conferinta, ca de altfel si ale mele. Si mai aveam un lucru in minte: trebuia sa ii cer scuze lui Stavros pentru insinuarile mele… Toate insa la randul lor… Dupa micul-dejun m-am indreptat impreuna cu George spre sala de conferinte unde se desfasurau ultimele pregatiri. Am pus si prezentarea mea de pe memory-stick pe laptop-ul lui si ne-am mai uitat inca o data pe ea pentru a fi siguri ca nu am omis nimic. In curand au inceput sa isi faca aparitia si ceilalti participanti si foarte repede sala s-a umplut. Deja incepeam sa simt un nod in stomac la gandul ca la un moment dat va trebui sa ma aflu in fata acelei multimi si sa prezint strategia de marketing pentru a doua jumatate a anului pe piata din Romania. Cand s-a prezentat agenda sedintei am vazut ca urma sa vorbesc dupa pranz si nu stiu daca aceasta ar fi trebuit sa ma bucure, preferam sa termin cat mai repede. Nu ma simteam deloc in largul meu atunci cand trebuia sa vorbesc in fata unei multimi de necunoscuti…<br /><br />Dupa jumatate de ora de la inceperea conferintei deja incepusem sa ma plictisesc. Iar atunci cand ma plictisesc incep sa casc, ceea ce s-a intamplat si acum. Incercam cu greu sa ma stapanesc. <br /><br />“Sper ca nu faci ceea ce cred eu…” mi-a soptit George.<br /><br />“Cine, eu?” l-am intrebat, oprindu-ma brusc din cascat si incercand sa par nevinovata.<br /><br />Mi-a aruncat o privire dojenitoare si si-a intors atentia catre ce se intampla in fata. Am incercat sa fac si eu acelasi lucru, sau cel putin sa imi gasesc o preocupare. Am inceput sa imi plimb discret privirea prin sala si sa ii studiez pe cei prezenti, o preocupare ce imi facea placere inca din copilarie. Si am observat ca nu eram singura care se plicitisea, ceea ca mi-a confirmat inca o data parerea ca nimanui nu ii plac sedintele si conferintele, dar cu toate acestea sunt necesare. Deodata privirea mi s-a oprit asupra lui Stavros care, asezat cu trei randuri in fata noastra, statea de vorba cu un barbat blond cu parul usor ciufulit, care purta un sacou crem de velur. Probabil noul director de vanzari.<br /><br />In timpul pranzului, care a avut loc in gradina de vara (acelasi restaurant de pe acoperis unde avusese loc cocktail-ul din ziua precedenta), am reusit sa vorbesc cu Stavros si sa imi cer scuze pentru purtarea mea de la bar. Mi-a spus ca aproape a si uitat incidentul si m-a invitat sa bem o cafea la bar. <br /><br />“Deranjez ?” am auzit la un moment dat o voce in spatele meu care m-a facut sa tresar.<br /><br />“Deloc”, raspunse Stavros, “chiar voiam sa va fac cunostinta.”<br /><br />M-am intors incet spre barbatul care statea in spatele meu si primul lucru pe care l-am vazut a fost sapca pe care o tinea in mana, cu emblema Nike. Am tresarit la vederea acesteia si mi-am ridicat privirea spre chipul lui. Simteam ca inima imi bate mai sa imi sparga pieptul in momentul in care privirile ni s-au intalnit. Barbatul cu sacou de velur si cu parul blond ciufulit, barbatul cu geaca de piele si sapca de baseball pe care il vazusem cu o zi inainte era cel pe care, abia acum imi dadeam seama, nu incetasem nici un moment sa il iubesc.<br /><br />“Draga mea, acesta este noul director de vanzari al trustului”, continua Stavros, “domnul…”<br /><br />“Cristian Oprea”, am continuat eu, cu glasul tremurandu-mi ingrozitor.<br /><br />“Va cunoasteti?” <br />“Da”, ai raspuns tu. “domnisoara si cu mine am fost colegi acum cativa ani. Nu ne-am vazut insa de aproape doi ani…”<br /><br />“In cazul acesta banuiesc ca aveti multe sa va spuneti. Va las singuri, dar nu uitati ca peste jumatate de ora incepe partea a doua a conferintei” spuse Stavros si se retrase.<br /><br />Timp de cateva secunde nici unul dintre noi nu a schitat vreun gest. Nu ne puteam desprinde privirea unul de la celalalt. Desi nu trecusera decat doi ani te schimbasei destul de mult, aproape sa nu te recunosc. Aveai parul ceva mai lung decat de obicei si pareai mai matur. Dar as fi recunoscut acei ochi albastri dintr-o mie, doar ma facusera sa ma indragostesc de tine… M-ai mangaiat usor pe par, apoi te-ai apropiat si m-ai sarutat pe obraz. Parfumul tau mi-a invadat narile si a patruns pana in ultima celula a corpului meu, parfum care, la fel ca si ochii tai, era neschimbat.<br /><br />“Arati bine”, mi-ai spus.<br /><br />Cum altfel? Tu ma faceai sa arat bine in orice situatie.<br /><br />“Si tu”, am raspuns. ”Arati… diferit.”<br /><br />“Intr-un sens pozitiv sau negativ?” m-ai intrebat zambind.<br /><br />“Pozitiv…”<br /><br />“Deci, ti-au placut florile?”<br /><br />“Tu esti autorul?” te-am intrebat eu surprinsa.<br /><br />“Vinovat…” ai raspuns, coborand privirea spre pamant, ca un copil care tocmai isi marturisise greseala.<br /><br />Ah, cat imi lipsisera aceste gesturi ale tale care te faceau absolut adorabil…<br /><br />“De unde ai stiut ca voi fi aici? Si mai ales numarul camerei…” te-am intrebat eu.<br /><br />“M-am jucat putin de-a detectivul.”<br /><br />“Se pare ca te-ai descurcat mai bine decat cu treaba de mantuiala de ieri”, ti-am zis eu, amintindu-mi de cele patru “intalniri” intamplatoare din ziua precedenta.<br /><br />“Stii, ieri de fapt cand am dat peste tine in fata hotelului a fost chiar o intamplare. Apoi recunosc ca te-am urmarit. As fi vrut sa vorbesc cu tine dar nu am avut suficient curaj.”<br /><br />Am inceput sa rad.<br /><br />“Tu? Nu ai avut curaj?”<br /><br />“M-am schimbat in ultima vreme…”<br /><br />“Mda, asa se pare…”<br /><br />Brusc, m-ai luat de mana si am intrat in hotel. Pe hol nu era nimeni. Te-ai apropiat de mine si m-ai strans puternic in brate.<br /><br />“Dumnezeule, cat mi-ai lipsit…” mi-ai soptit la ureche. “Nu a fost zi in care sa nu ma gandesc la tine…”<br /><br />In secunda urmatoare buzele tale le-au intalnit pe ale mele, si ti-am raspuns la sarut. Aproape ca nu mai puteam respira dar imi era bine. Visasem de atatea ori clipa in care ne vom revedea dar nu imi inchipuisem niciodata ca va fi intr-o astfel de conjunctura. Mi-am amintit ziua plecarii tale si biletul pe care mi l-ai lasat, apoi poza cu noi patru: eu, tu, Mihnea si Oana… Ca trezita dintr-un vis m-am desprins cu greu din imbratisarea ta.<br /><br />“Stai putin”, am zis.<br /><br />“Ce s-a intamplat?” m-ai intrebat mirat.<br /><br />“Asta nu se poate”, am raspuns. “Nu e drept…” <br />“Drept fata de cine?”<br /><br />“Fata de mine, fata de Oana, fata de Mihnea…” <br />Ok, chiar am spus eu asta? Ma auzeam vorbind dar parca nu erau cuvintele mele. De cand aveam eu mustrari de constiinta? A, da. Din ziua in care ai plecat. Din ziua in care am inceput sa ma gandesc la consecintele faptelor mele. Din ziua in care m-am maturizat…<br /><br />“Stai putin, lasa-ma sa iti explic”, m-ai rugat tu.<br /><br />“Stii ce, acum trebuie sa sustin o prezentare”, am spus eu, aranjandu-mi tinuta si parul in oglinda de pe perete. “Avem destul timp sa vorbim diseara, dupa conferinta.”<br /><br />Ceilalti deja incepusera sa intre in hotel. L-am prins din urma pe unul dintre colegii mei si ne-am indreptat impreuna catre sala de conferinte. La un moment dat am privit inapoi si te-am vazut urmandu-ne. La randul tau ma priveai… Am urcat impreuna in lift si simtindu-te atat de aproape de mine mi se inmuiasera picioarele. Oare mai eram in stare sa imi sustin prezentarea?Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-68799174026149165792010-02-22T14:37:00.001+02:002010-07-01T10:46:22.932+03:006. Mai bine mai tarziu...Cand mi-am auzit numele m-am desprins cu greu de pe scaun. Ma simteam ca in scoala generala, cand eram chemata in fata clasei sa spun lectia. Bineinteles ca nu mi se intamplase niciodata sa nu o stiu (bine, recunosc, o singura data la fizica, am luat un 4 si m-am invatat minte) dar oricum mi se parea un mod barbar de a testa cunostintele unui elev…<br /><br />De parca nu ar fi fost de ajuns stolul de fluturi care mi se agita in stomac de cateva ore, acum aveam si o turma de dinozauri. Ma rugam sa se intample ceva ingrozitor, cum ar fi sa se desfaca podeaua si sa ma inghita, sau sa ma rapeasca extraterestrii. De fapt imi era mai mult teama sa nu mi se faca rau si sa lesin in fata tuturor. Simteam deja cum imi creste tensiunea si incep sa imi zvacneasca tamplele. Nu emotiile in sine ma ingrozeau , ci modul in care reactionam din cauza lor. Cand am ajuns in fata imi simteam gura uscata si am luat o inghititura din paharul cu apa care fusese pregatit pentru mine. Stiam ca esti acolo, in primul rand, privindu-ma. Incercam cu greu sa nu ma uit la tine, dar parca iti simteam privirea arzandu-ma. Pe ecranul din dreapta mea se intindea mare primul slide al prezentarii. Toata lumea astepta. Atunci mi-am dat seama… Mi-am amintit cat de mult muncisem sa ajung in acel punct si cat de mult insemna munca mea pentru mine. Nu puteam rata momentul doar pentru ca viata mea personala era un dezastru. Pana la urma eram o profesionista in domeniul meu. Am tras adanc aer in piept si am trecut la treaba…<br /><br />“Pentru o clipa am crezut ca o sa trebuiasca sa chemam o ambulanta”, mi-a zis George cand m-am intors la locul meu. “Erai alba la fata…”<br /><br />De fapt inca simteam cum imi tremura mainile. Dar nu din cauza emotiilor. O stare nervoasa pusese stapanire pe mine si stiam exact ce o provoca: prezenta ta. Cum pana atunci fusesem prea absorbita de prezentare, acum ca totul trecuse mintea mea constientiza socul aparitiei tale, si impreuna cu ea intregul meu corp.<br /><br />“Foarte interesante proiectele tale”, imi spuse Stavros la iesirea din sala. “Abia astept sa le vad puse in practica. As vrea sa discutam despre ele mai pe larg diseara, la petrecere. Sper ca ne onorezi cu prezenta…”<br /><br />Am dat din cap afirmativ si am incercat sa plec cat mai repede de langa el, de langa tine… Dar tu m-ai prins de mana.<br /><br />“Esti ok?” m-ai intrebat.<br /><br />Mi-am tras mana si fara sa iti raspund m-am indreptat catre lift. Cand am intrat in camera m-a izbit mirosul puternic al garoafelor. Am luat amandoua vazele si le-am scos pe hol. Nu voiam sa le mai vad sau sa le mai simt mirosul. Dupa ce am inchis usa am simtit un nod in gat si m-am prabusit pe pat plangand in hohote. Clacasem. Nu mai plansesem de aproape doi ani de zile, de cand plecasei, si iata ca acum o faceam din nou, nu as fi crezut vreodata ca revederea ta imi va face atat rau. Imi dadeam seama ca inca te iubesc (dar oare ma indoisem vreo clipa de acest lucru?) si aceasta imi provoca o mare durere, aproape inexplicabila. Poate din cauza ca in mintea mea tu ar fi trebuit sa fii la Tokyo, nu in Grecia, poate din cauza ca realizam ca in ultimii doi ani de zile traisem intr-o mare minciuna. Il minteam pe Mihnea si ma amageam pe mine insami ca sunt fericita. Ce era de facut? Am adormit plangand si adancita in ganduri. Cand m-am trezit era ora opt. Doar o ora pana la petrecere. M-am ridicat cu greu din pat si m-am dus sa ma demachiez. Rimelul mi se intinsese pe fata, parca eram Courtney Love dupa o noapte de betie….<br /><br />In minte imi persista amintirea sarutului pe care mi-l dadusei mai devreme. Cat de mult imi dorisem acel sarut si cat de tarziu venise…<br /><br />Nu prea aveam chef de petrecere, dar trebuia sa merg. Dusul ma mai linistise iar acum incercam sa imi aleg hainele potrivite. A doua zi trebuia sa ma cazez la Atalos, asa ca ar fi trebuit sa imi fac si bagajele, probabil aveam sa ma intorc tarziu in camera si nu as mai avea timpul si nici cheful necesar. Cateva batai in usa mi-au intrerupt cautarile. Mi-am infasurat halatul de baie mai strans in jurul corpului si m-am dus sa deschid.<br /><br />“Sa inteleg ca ti-ai schimbat gusturile florale in ultima vreme?” m-ai intrebat, aratand spre garoafele care se aflau inca pe hol.<br /><br />Intr-o fractiune de secunda obrazul tau facea cunostinta cu palma mea, intr-un mod nu tocmai placut…<br /><br />“Ok, probabil ca meritam asta…” ai spus, frecandu-ti usor obrazul. “Vad ca ai ramas la fel de apriga. Pot sa intru?” Dar deja pasisei inauntru. <br /><br />“Hm, tipic…” am bombanit eu. “Pot sa te impiedic sa intri?” te-am intrebat.<br /><br />“Nu.” ai raspuns, inchizand usa in urma ta.<br /><br />“Atunci de ce mai intrebi?”<br /><br />“Din politete…”<br /><br />“Ha, tu politicos? Asta-i un oximoron, puiule…”<br /><br />“Hm, nu te-ai schimbat deloc…” <br />Ma aplecasem sa iau hainele pe care le aruncasem pe un fotoliu, asa ca nu stiam daca faci referire la prezenta mea de spirit sau la altceva…<br /><br />“Nu fii magar!” am replicat instantaneu.<br /><br />“Ma refeream la faptul ca esti la fel de ‘ordonata’ ca ultima oara cand ne-am vazut, scumpo” ai raspuns, pe un ton vadit ironic.<br /><br />Am zambit usor, fara sa ma vezi. Parea ca eram noi doi, cei din trecut, ca nimic nu se schimbase… Din pacate, se schimbasera o gramada de lucuri.<br /><br />“Deci, ce vrei?” te-am intrebat.<br /><br />“Sa vorbim.”<br /><br />“Despre?”<br /><br />“Noi…”<br /><br />“Care voi?”<br /><br />“Vreau sa spun desre noi doi: tu si eu.”<br /><br />Poftiiiim?!<br /><br />“Stai putin, nu exista nici un ‘noi’” te-am repezit eu.<br /><br />“Intocmai…”<br /><br />M-am asezat pe marginea patului si te priveam ca un nebun. Pentru ca exact asa pareai in acel moment. Aveai o stralucire in ochi pe care nu o mai observasem inainte si spuneai lucruri absolut lipsite de sens.<br /><br />“Vreau sa spun ca ar fi trebuit sa existe un ‘noi’” ai continuat.<br /><br />“OK, in caz ca suferi cumva de pierderea temporara a memoriei, iti amintesc ca nu eu sunt cea care a plecat la Tokyo si ti-a lasat un bilet in care iti spunea ca te iubeste, dar pleca sa fie cu altcineva… Din nou un oximoron, vad ca te pricepi foarte bine la asta… Apropos, ce mai face Oana?”<br /><br />“Bine, e in luna de miere in Caraibe”, ai raspuns, asezandu-te in fotoliul pe care il eliberasem mai devreme.<br /><br />Luna de…<br /><br />“Cee?!”<br /><br />“Da, ne-am despartit acum opt luni si saptamana trecuta s-a casatorit cu directorul unei banci” ai continuat calm.<br /><br />“Si, tu esti ok?” te-am intrebat, incercand sa par ingrijorata, in timp ce in sufletul meu incepuse sa se faca lumina.<br /><br />“Cum nu se poate mai bine. Job nou, viata noua… Am avut opt luni la dispozitie sa ma gandesc la ce vreau sa fac si pentru inceput vreau sa repar greselile din trecut.”<br /><br />Te-ai ridicat din fotoliu si te-ai asezat langa mine, luandu-mi mainile intr-ale tale.<br /><br />“Singura si cea mai mare greseala a mea a fost ca am plecat de langa tine. M-am purtat ca un las, am ales calea cea mai comoda si nu am luptam pentru ceea ce voiam cu adevarat. Dar acum vreau sa fac lucrurile asa cum trebuie. Ce zici, esti dispusa sa risti? Stavros vrea sa iti propuna un post aici, in Atena…”<br /><br />Deja nu mai puteam asculta ce spui, cuvintele treceau parca pe langa mine. Imi reveneau in minte gandurile de mai devreme. Doi ani de zile de minciuni, de prefacatorie, de care acum in sfarsit aveam ocazia sa ma eliberez. Dar puteam oare sa iert? Sa trec cu vederea? Si cu ce pret? Cine avea sa sufere de data asta, daca nu Mihnea… M-am ridicat si m-am dus la fereastra. In departare de inaltau coloanele Parthenonului, martore a secole de istorie. Of, daca ar fi fost atat de simplu…<br /><br />“In… in cele opt luni dupa ce tu si Oana v-ati despartit, a mai fost cineva?” am intrebat eu fara sa te privesc. N-as fi putut sa ma uit in ochii tai albastri si sa vad ca minti. Ochii intotdeauna te tradau si eu imi dadeam seama.<br /><br />Raspunsul intarzia sa vina. Am inchis ochii si m-am lasat mangaiata de briza usoara ce adia prin fereastra deschisa. Deodata ti-am simtit bratul inconjurandu-mi mijlocul. M-ai intors usor catre tine si mi-ai cuprins fata in palme.<br /><br />“Ba da, a mai fost cineva…” ai raspuns. ”Cineva care a insemnat foarte mult pentru mine si la care ma gandesc in fiecare zi.”<br /><br />Simteam ca nu pot sa ascult mai mult. Am incercat sa plec insa mi-ai imobilitaz mainile.<br /><br />“Te rog…” am soptit.<br /><br />“Iar acea persoana” ai continuat raspicat “se afla acum in fata mea. Si nu o voi lasa sa plece oricat ar incerca. Pentru ca din momentul asta este numai si numai a mea…”<br /><br />Am izbucnit intr-un hohot de plans si mi-am ascuns fata la pieptul tau. M-ai strans in brate si m-ai mangaiat usor pe ceafa, apoi ai desfacut clama cu care imi prinsesem parul si ai inceput sa iti treci degetele prin el, ceea ce ma linistea enorm. Mi-am sters lacrimile cu maneca halatului de baie, de altfel singura piesa de vestimentatie care o aveam pe mine, si mi-am ridicat privirea catre tine. Ma priveai zambind. Mi-am petrecut bratele in jurul tau si te-am strans puternic, de teama parca sa nu dispari, sa nu pleci de langa mine, sa nu te pierd din nou. Dupa cateva minute cat am stat imbratisati m-ai indepartat usor. Mi-ai ridicat barbia cu doua degete si m-ai sarutat apasat, asa cum o facusei si mai devreme. De data asta nu te-am mai respins insa, dimpotriva, as fi vrut sa ramanem asa pentru totdeauna, imbratisati, sarutandu-ne, cu templul zeitei Atena martor al iubirii noastre.<br /><br />In seara aceea nu am ajuns la petrecere.<br /><br /><br />“Hai sa ramanem aici” ai soptit si m-ai luat in brate, asezandu-te apoi cu mine cu tot pe unul din sezlongurile de pe balcon.<br /><br />Propunerea ta era atat de tentanta incat abia voiam sa ii dau curs, insa erau anumite lucruri de lamurit care nu mai suportau amanare. De trei zile ne aflam in Santorini. Stavros ne pusese la dispozitie unul din avioanele lui particulare care acum ne astepta pe aeroportul din Thira pentru a ne duce inapoi la Atena, de unde eu urma sa ma intorc in Bucuresti.<br /><br />“Nu-i asa ca vii inapoi?” m-ai intrebat, sarutandu-ma usor pe gat si strecurandu-ti mana pe sub marginea camasii, care imi ajungea pana la jumatatea pulpei.<br /><br />“Daca o sa continui asa s-ar putea sa nici nu mai plec” am chicotit eu.<br /><br />“Nici nu vreau sa pleci…”<br /><br />“Trebuie. O sa pun toate lucrurile in ordine si in doua saptamani sunt inapoi” am spus eu.<br /><br />“Doua saptamani?!” ai exclamat. “Asta e o vesnicie…”<br /><br />“O sa treaca repede, ai sa vezi…” am incercat sa te linistesc, desi acelasi sentiment il aveam si eu.<br /><br />“Te-ai gandit cum ii zici lui Mihnea?”<br /><br />“Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Si pentru mine si pentru el… Desi cred ca o sa ma urasca enorm dupa aceea…”<br /><br />Te-ai ridicat brusc, tinandu-ma inca in brate, si te-am prins cu bratele strans dupa gat, temandu-ma sa nu ma scapi.<br /><br />“Mai avem inca doua ore, hai sa ne mai plimbam o data pe plaja…” <br /><br />- Sfarsit -<br /><br />(c) Jersey Girl 2007Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-45180026052291432932010-02-22T14:27:00.001+02:002010-02-22T14:30:11.908+02:00Communication...<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJQbEmDKxeBPobQb7kW83cxq1oMj0J43UbTZ5oiDBli8U7zZivmGxyqyU8mRMDjcohbtL3y68hyavPjtZpvg_i19MCY5LBbj-doXHPDUXik8WOjHbgvjBppbQANxii9YB7lm3JVIlz_wb_/s1600-h/gb2.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 333px; height: 236px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJQbEmDKxeBPobQb7kW83cxq1oMj0J43UbTZ5oiDBli8U7zZivmGxyqyU8mRMDjcohbtL3y68hyavPjtZpvg_i19MCY5LBbj-doXHPDUXik8WOjHbgvjBppbQANxii9YB7lm3JVIlz_wb_/s400/gb2.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5441043805903117810" /></a><br /><strong>Marek </strong>: Are you, uh... married? <br /><strong>Lady Claire</strong> : No. We've been fighting the English since before I was born. There's no time for marriage. <br /><strong>Marek</strong> : Of course. Are you, uh... with... anyone? <br /><strong>Lady Claire</strong> : Am I with anyone? <br /><strong>Marek</strong> : Yeah. <br /><strong>Lady Claire</strong> : I'm with you. <br /><strong>Marek</strong> : I know, I know. What I mean is, is there, is there someone, is there someone... that you see?<br /><strong>Lady Claire</strong> : Do I see? <br /><strong>Marek </strong>: Yeah. <br /><strong>Lady Claire</strong> : [Looks around] Uh, nobody... It is possible they are hiding on the shore or... in the woods. They could be anywhere. <br /><strong>Marek </strong>: We're speaking the same language, but you don't understand a word I'm saying, do you? <br /><strong>Lady Claire</strong> : No.Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-12360422454232477582010-02-22T14:11:00.000+02:002010-02-22T14:14:39.396+02:00Humor for lexophiles (lovers of words)I wondered why the baseball was getting bigger. <br />Then it hit me. <br />-----------------------------------------------------<br />Police were called to a day care where a three-year-old was resisting a rest. <br />----------------------------------------------------- <br />Did you hear about the guy whose whole left side was cut off? <br />He's all right now. <br />--- -------------------------------------------------- <br />The roundest knight at King Arthur's round table was Sir Cumference. <br />------------------------------------------------------ <br />The butcher backed up into the meat grinder and got a little behind in his work. <br />------------------------------------------------------ <br />To write with a broken pencil is pointless. <br />------------------------------------------------------ <br />When fish are in schools they sometimes take debate. <br />------------------------------------------------------ <br />The short fortune teller who escaped from prison was a small medium at large. <br />------------------------------------------------------- <br />A thief who stole a calendar got twelve months.<br />------------------------------------------------------- <br />A thief fell and broke his leg in wet cement. <br />He became a hardened criminal. <br />-------------------------------------------------------<br />Thieves who steal corn from a garden could be charged with stalking.<br />-------------------------------------------------------- <br />We'll never run out of math teachers because they always multiply.<br />-------------------------------------------------------- <br />When the smog lifts in Los Angeles, U.C.L.A.<br />-------------------------------------------------------- <br />The math professor went crazy with the blackboard. <br />He did a number on it.<br />-------------------------------------------------------- <br />The professor discovered that her theory of earthquakes was on shaky ground.<br />---------------------------------------------------------- <br />The dead batteries were given out free of charge. <br />----------------------------------------------------------- <br />If you take a laptop computer for a run you could jog your memory. <br />----------------------------------------------------------- <br />A dentist and a manicurist fought tooth and nail.<br />----------------------------------------------------------- <br />A bicycle can't stand alone; it is two tired. <br />-----------------------------------------------------------<br />A will, is a dead giveaway.<br />----------------------------------------------------------- <br />Time flies like an arrow; fruit flies like a banana.<br />------------------------------------------------------------- <br />A backward poet writes inverse.<br />------------------------------------------------------------- <br />In a democracy it's your vote that counts; in feudalism, it's your Count that votes. <br />-------------------------------------------------------------- <br />A chicken crossing the road: poultry in motion.<br />-------------------------------------------------------------- <br />If you don't pay your exorcist you can get repossessed.<br />-------------------------------------------------------------- <br />With her marriage, she got a new name and a dress.<br />-------------------------------------------------------------- <br />Show me a piano falling down a mine shaft and I'll show you A-flat miner.<br />--------------------------------------------------------------- <br />When a clock is hungry it goes back four seconds.<br />-------------------------------------------------------------- <br />The guy who fell onto an upholstery machine was fully recovered.<br />---------------------------------------------------------------- <br />A grenade fell onto a kitchen floor in France, resulted in Linoleum Blownapart.<br />---------------------------------------------------------------- <br />You are stuck with your debt if you can't budge it. <br />----------------------------------------------------------------- <br />Local Area Network in Australia : <br />The LAN down under.<br />----------------------------------------------------------------- <br />He broke into song because he couldn't find the key.<br />------------------------------------------------------------------ <br />A calendar's days are numbered.<br />------------------------------------------------------------------ <br />A lot of money is tainted: <br />'Taint yours, and 'taint mine. <br />------------------------------------------------------------------<br />A boiled egg, is hard to beat.<br />------------------------------------------------------------------ <br />He had a photographic memory which was never developed.<br />------------------------------------------------------------------- <br />A plateau is a high form of flattery.<br />------------------------------------------------------------------ <br />Those who get too big for their britches will be exposed in the end.<br />------------------------------------------------------------------- <br />When you've seen one shopping center you've seen a mall.<br />-------------------------------------------------------------------- <br />If you jump off a Paris bridge, you are in Seine. <br />-------------------------------------------------------------------- <br />When she saw her first strands of gray hair, she thought she'd dye.Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-39928041582556062732010-02-22T13:55:00.005+02:002010-07-01T10:51:03.742+03:00My Cretan adventure<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFHaK2wOdnaHOz76xnQdSZDkN2zuj4NlbXzHXcvAPRLs4TSnyWjKeHNum3uD9L0ohgwfmq1rrPm-E7Zvx9ZvNrMd7A6gPS2KBrFVU4kGi2U_OZUvlm3QMck0_amLFAPt7RcWJCJ9p6kf8k/s1600-h/DSC03366.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFHaK2wOdnaHOz76xnQdSZDkN2zuj4NlbXzHXcvAPRLs4TSnyWjKeHNum3uD9L0ohgwfmq1rrPm-E7Zvx9ZvNrMd7A6gPS2KBrFVU4kGi2U_OZUvlm3QMck0_amLFAPt7RcWJCJ9p6kf8k/s400/DSC03366.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5441037802066136194" /></a><br />Keeping with the title of my blog, here's another holiday journal that I found in my old blog:<br /><br />The hardest part of a vacation is writing about it afterwards and trying to remember every detail. I hope I won’t forget anything of all that happened and that I’ve seen during last week. So I’m gonna start with the beginning…<br /><br /><strong>Day 1 – August 31st</strong><br /><br />As I predicted in my previous post, we were at the airport at 5:30. We spent some time outside talking to my friend, then dad left and we went inside for the formalities. At 7 a.m. we had already done the check-in and passport control. Our plane was supposed to take off at 8:15 but they announced it will leave an hour later, due to intense traffic on the airport in Heraklion. Eventually at 9:30 we were taking off… We passed over Bucharest, Sofia and also above what I think were Limnos, Evia and Athens. At 11 we landed at Nikos Kazantzakis Airport in Heraklion and after we got our luggage a cab took us to Ilios Hotel in Hersonissos. Of course it was all arranged by the travel agency in Crete. The guy at the hotel’s reception was very nice and friendly and in five minutes we were already settling in our room. We got ready for the beach and went out to “look for it” and also for a place to eat at. Soon we found both: a tavern called Hollywood Bar, by the beach. Right next to New York Bar. (And I thought I had gone to Crete, not the United States…) As we soon discovered, all the locals there had an inside bar and a terrace by the sea. And it was full of Irish pubs and Dutch bars, where everyday there were several football games on TV, most of them from the Premier League. So, we had lunch at Hollywood Bar then descended on the beach. It was rather small, with fine sand and chaises longues that were 4 Euro / day. There were also no waves (and that I liked a lot) due to the location: a small bay by the harbor. There was though something interesting about that beach: a goose. I think it was the mascot or something, because it was there from dusk till dawn… in the evening we went to check out the resort, which proved to be rather big. There was tavern near tavern, near Irish pub, near tavern, near Irish pub and so on… And at every tavern, pub, bar or restaurant there were people inviting you to have a drink or eat something. Everyone was friendly, something I was kind of used to from my previous trips to Greece, but Cretans are not like the other Greeks…<br /><br /><strong>Day 2 – September 1st</strong><br /><br />We woke up in the morning and had breakfast, then went to the hotel’s swimming pool, which was on the roof. There was no time to go to the beach, as we were meeting our guide at 11. At first there was nobody at the pool except us, then a few Russians arrived. I forgot to mention the hotel was full of Russians. The guide was a really nice guy from Chisinau (the Republic of Moldova) and he presented us the optional trips and activities we had. We chose Santorini, Knossos and Heraklion (both in one day) and the Cretan evening. After he left we did the same things as the day before: lunch, beach and then out and about. Oh, and we went to this Irish pub, called Shenanigan’s, where we watched a football game (only the second half): Manchester United vs. Sunderland. Man UTD won .<br /><br /><strong>Day 3 – September 2nd – Santorini</strong><br /><br />The bus picked us up at 6 a.m. (ok, 6:15, it was late…) and took us to the harbor of Heraklion, where we embarked on the cruise ship MTS Golden Prince . We had breakfast there, then relaxed on the upper deck until we met the Romanian-speaking guide. There were actually two Romanian groups and we chose to go with the bigger one, with a Greek guide called Yannis, who spoke Romanian very well (as we found out later, he had attended university in Bucharest). During the meeting with Yannis we made two friends, two women from Bucharest who stayed at a resort close to us, Gouves. Just like me and my friend, they worked together. We arrived at the port of Athinios at 11:30, where we took the bus to Oia and then to Thira, the capital city of Santorini. At Oia we had three hours to visit and do some shopping. And, of course, take photos, which we did… Plenty of them… I tried to see if I recognize some of the places from “The Sisterhood of the Traveling Pants” but I didn’t. Except for the harbor, which unfortunately I didn’t have time to visit, I only watched it from above. Otherwise every house and every street looked the same. Ok, not every house, but definitely every street. I have no words to describe Oia (I think the photos speak for themselves) or how I felt there, because the feelings overwhelmed me. It was a place I always wanted to see and I couldn’t believe I was actually there... After Oia we went to Thira. We didn’t have much time to visit there as it was already 4 p.m. and we had to be down in the harbor by 5 p.m., in order to catch the last boat to take us to the ship. And there were 688 steps to the harbor… We didn’t take the cable car, nor the donkeys, instead we chose to walk. I had to “feel” I was in Santorini… Back on the ship we had dinner, watched the sunset, then relaxed in the main lounge, where the ship’s crew organized an artistic program, with Greek music and dances. At 21:30 we were back in Heraklion and at 10:15 in Hersonissos. No out and about that night, we were completely exhausted…<br /><br /><strong>Day 4 – September 3rd – Knossos, Heraklion and Cretan Evening</strong><br /><br />On Monday we left Hersonissos a bit later in the morning, at 9:30. Our guide met us at the hotel and then the bus came and took us and the other Romanians in Hersonissos and also our friends in Gouves, to Knossos, just 5 km from the center of Heraklion, where we visited the ruins of the Minoan palace. Then on the way to the center of the city we learned a few things about the history of Crete, among which the fact that for a while they were under Spartan occupation. Yes, the Spartans were following me here too… Once in Heraklion we visited the Lion’s Square, the town hall and a catholic church the name of which I forgot, then we had a couple of hours to go about the places… We went to the Venetian fortress in the harbor then we got hungry and looked for a tavern. We found one in a small square, with a huge sycamore tree in the center. Very picturesque… Afterwards we started heading back to the bus, not before stopping in a silver shop, where I bought a nice pair of earrings with the Greek symbol of the labyrinth. We got back to the hotel where we had two hours to take a shower and get ready for the Cretan evening. A taxi came and picked us up at 7:30 p.m. then we passed by Gouves and picked up our friends. The event was held at a restaurant in the village of Anopolis. When we got there we were welcomed with raki, which, as much as I don’t like, I had to drink. Fortunately it was like a shot, so I didn’t feel the taste of it for long, but my stomach did feel it… It was an open air restaurant, with a stage arranged just like the ruins at Knossos (the famous columns with the bull fresco). We were 9 Romanians at our table: me and my friend, our two friends, two couple who also stayed in Hersonissos, and our guide. The show started right after dinner. Men and women in traditional costumes started dancing on the stage, accompanied by a band. The guys at our table soon found a favorite among the women dancers, and so did us, the girls… There was this dark haired Cretan, with beautiful eyes, and a beard, reason for which one of the guys nicknamed him Leonidas. And that couldn’t suit him better… He was no Gerard Butler, but was quite a sight! Of course we laughed a lot at this, actually I think we were the happiest table there. The guys were always making comments about “Leonidas” and the girls (me included) were all gooey whenever he was on stage or came to take us dancing. The dancing part happened twice and the second time I asked if I could take a photo with him. Of course he said yes and put both his arms around me… I was melting with pleasure and the girls were green with envy. I didn’t see why, actually, as they had their boyfriends with them… Unfortunately the night ended pretty soon and we had to get back to the hotel…<br /><br /><strong>Days 5-8 – September 4-7</strong><br /><br />The remaining days we spent sunbathing, swimming and going out in the evening. Well, it was actually sunbathing while swimming, as we spent most time on the beach under the umbrella, as the sun was way too hot… On Wednesday our friends from Gouves visited us and on Thursday we returned the visit. While we were there we also went to see the Cretaquarium . Built in a former American military base , supposedly only 30% of it it’s finished and it is said that in the end it will be the biggest in the world.<br /><br />On Friday we left for the airport at 8:40 a.m. The taxi was supposed to pick us up at 8:10 but it came half an hour later. And also the plane left half an hour later than it was supposed to. What can I say, that happens when flying with a low cost company… But on the way back we flew over Santorini so I also got to see the island from above. I got home in one piece and I can say I really enjoyed flying, especially the moment before take off, when the plane has to catch the necessary speed to lift up from the ground. The speed maniac in me… Oh, right before landing we were announced the temperature in Bucharest: 15 degrees Celsius… Nobody could believe their ears. We were coming from a temperature of over 30 degrees to one of 15 degrees… And most of us were wearing flip-flops (yeah, my feet froze during the flight…). After we landed it proved there were not quite 15, but more like 20. Or maybe it felt like 20 to me, because of the low temperature during the flight…<br /><br />Now I’m already thinking of my next destination. Will it be Athens, Rhodes, Paris, Rome or some place else? Guess I’ll just have to wait and see…<br /><br />It turned out to be Rome :)Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-1842271915132957962010-02-22T13:45:00.001+02:002010-02-22T13:46:49.850+02:00One night...<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-TZ4rXbpilSvQv_gDATX-V4u8Pr-oTHQ_vWqvVkWHszZVvGndPsLswHO2s7caImR3bkSaBRGjYGHaNfdtc_vb8NmAynGn2RdAr-7cLGvF__X_fyLRSj9K_HKnEaQ10BGMjhhyphenhyphenqHUNOBEn/s1600-h/gb.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 256px; height: 333px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-TZ4rXbpilSvQv_gDATX-V4u8Pr-oTHQ_vWqvVkWHszZVvGndPsLswHO2s7caImR3bkSaBRGjYGHaNfdtc_vb8NmAynGn2RdAr-7cLGvF__X_fyLRSj9K_HKnEaQ10BGMjhhyphenhyphenqHUNOBEn/s400/gb.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5441032851281305122" /></a><br /><em>Long day and I'm ready - I'm waiting for your call <br />'Cos I've made up my mind <br />My heart aches with a hunger and the want that you were mine <br />No I cannot deny <br /><br />So for one night, is it alright <br />That I give... you <br />My heart, my love, my heart <br />Just for one night <br />My body, my soul <br />Just for one night <br />My love, my love <br />For one night, one night, one night <br /><br />When morning awakes me <br />Well I know I'll be alone <br />And I feel I'll be fine <br />So don't you worry about me <br />I'm not empty on my own <br />For inside I'm alive <br /><br />That for one night, it was so right <br />That I gave... you <br />My heart (my heart...), my love, my heart <br />Just for one night (one night...) <br />My body, my soul <br />Just for one night (one night...) <br />My love, I loved <br />For one night (one night...), one night, one night <br /><br />For one night, it was so right <br />That I gave... you <br />My heart (my heart), my love, my heart <br />Just for one night (one night...) <br />My body, my soul <br />Just for one night (one night...) <br />My love, my love <br />For one night (one night), one night, one night <br />One night... </em>Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-56846386450490275512010-02-22T13:41:00.002+02:002010-02-22T13:43:59.196+02:00Short history of mankind1. The woman does not want to live in trees anymore. She cries. The man discovers the cave. <br />2. Inside the cave it’s cold. The woman cries. The man discovers the fire. <br />3. The children are screaming with hunger. The woman cries. The man discovers the axe, the bow and the bat and goes hunting. <br />4. From so much meat the child gets sick scurvy and beriberi. The woman cries. The man discovers agriculture. <br />5. Because the mammoth is not easy to kill, the man is too long gone from home. The woman cries. The man starts to raise domestic animals: cows, sheep, pigs, chicken etc. <br />6. The woman gets tired of steak made on a stick with green beans side dish, eaten from a leaf. She cries. The man discovers pottery. <br />7. Inside the cave it’s drafty and moist and because of this the children catch cold, make pneumonia and die. The woman cries. The man builds a cottage first, then a house of wood and rock. <br />8. Winter came and it’s cold. The woman cries. The man discovers that dead animals’ skin and fur can be worked and he makes clothes. <br />9. Leather and fur clothes stink. The woman cries. The man discovers wool clothes (which are rough and itchy – the woman cries), linen clothes (which are also rough – the woman sighs) and finally silk clothes (which seem satisfying – the woman smiles). Later the man also solves the problem with the stinky leather and fur clothes mentioned above. <br />10. Various unimportant works like protecting animal herds and killing potential prey animals keep the man away from home. The woman cries. The man tames the dog and the cat. <br />11. The woman notices she looks too much like her peers. She starts to cry. The man invents makeup and jewelry. <br />12. The woman gets bored from staying inside the house and wants to broaden her horizons. Normally, she starts to cry. The man invents the wheel, domesticates the horse and discovers the boat, because the woman is fragile and get tired quick. Besides, nobody would want to hear her crying again…<br /><br />Over the years…<br /><br />The woman feels the need to “escape” from the quotidian. She has no time, money or disposition for trips abroad, she would get bored with her friends, there’s nothing interesting on TV, the weather outside is horrible. As usual, the man is not home and he wouldn’t understand much anyways. The woman would like… to write something that would bring her compliments from strangers, something to keep her anonymous and to be absolutely under control and… For the gazillion time in history the woman starts to cry. The man invents the blog.<br /><br /><strong>Moral: When women cry mankind evolves.<br />Moral no.2: Without women we would still be living in trees.</strong>Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-6186480485918833012010-02-22T13:31:00.002+02:002010-02-22T13:37:33.812+02:00Live, and in your face!<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjknr50mZ3u-6bEaJ3kxDSrXddTOTWjq6PZAEAwOg3pnOg5qWYCsrSQCeG4R8YUWsHaJwYMLA1mAKa9DHzLvKhKb-PE85ckZjuqVQfJpOoGD_LHIXwRS_gUt_-Kar6OUgkWDAE8-VVcMZox/s1600-h/bj.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 333px; height: 250px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjknr50mZ3u-6bEaJ3kxDSrXddTOTWjq6PZAEAwOg3pnOg5qWYCsrSQCeG4R8YUWsHaJwYMLA1mAKa9DHzLvKhKb-PE85ckZjuqVQfJpOoGD_LHIXwRS_gUt_-Kar6OUgkWDAE8-VVcMZox/s400/bj.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5441030527935699346" /></a><br />I found this post from my previous Yahoo 360 blog, about my 2008 trip o Vienna to see Bon Jovi in concert (my life's dream). I thought it shouldn't go to waste, since right now virtual dust is piling on my old blog saved in my old Yahoo profile... Here we go:<br /><br />An Austrian bilingual magazine that we received on the airport in Vienna said this: “The “sexiest man in rock” will enter the open-air stage at Magna Racino in Ebreichsdorf near Vienna on June 4th and make a “Bed of Roses”: Bon Jovi is in town”. I loved it…<br /><br />So the long awaited day finally arrived… My adventure started on Tuesday morning, June 3 rd , at 11:15 a.m., when my cousin Melanie, our friends John and Silvia, and me of course, boarded the flight OS 790 (Austrian Airlines) for Vienna. We landed at 12:25 local time (13:25 in Romania) on Flughafen Wien, Vienna International Airport, from where we took the train (S-Bahn) for only 1,70 euro a ticket to station Wien-Mitte, where we got out and crossed the street to the subway (U-Bahn) station Landstrasse, where we took the U4 to Friedensbrucke, our final stop. The hotel we stayed at, Hotel Mozart, was located really close to the station. We did the check-in quickly, rested for a few minutes and then went out. We took our umbrellas as it had started to rain. It rained most of the time we stayed in Vienna, but that doesn’t mean we didn’t enjoy our time there.<br /><br />Our destination was the Schonbrunn Palace . We took the subway again (actually we used the subway a lot while we stayed in Vienna, it’s the easiest way to get around the city) and although there were 12 stations we got there in no time. We didn’t visit the palace itself, but the gardens that surround, which are amazing… We also wanted to see the zoo, but the entrance was 12 euro, so we decided we had better things to do with that money :D. The rain stopped for a while but then it started again. It was really warm though, so we couldn’t really complain. Though a bit of sun wouldn’t have done any harm <br /><br />When we got back to the center of Vienna I took my friends to Hotel Sacher, to eat the famous Sachertorte and then we walked down to Stephansdom where we took the subway and got back to the hotel. We could no longer feel our feet :)<br /><br />The second day, after breakfast, we started around the city again. It rained a bit in the morning but then the sun came up. We were intending to see the Rathaus (the city hall), but to our surprise the area in front of it was surrounded by fences, as they were preparing a viewing zone for the games of the European football championship that started yesterday. And so was the entire area in front of the Rathaus, Burgtheater, the Parliament and the Hofburg . Fortunately we could see the Parliament and even take photos in front of it, with the beautiful fountain representing the goddess Athena. Then we did some souvenirs shopping and visited the Schmetterlinghaus (the Butterfly House), a big green house with live butterflies. We also wanted to visit the Belvedere gardens, but we were running against time. We had to be at the Vienna International Busterminal around at least 15:00, as our bus for the concert was leaving at 15:30. So we got back to the hotel, changed (I took the pink t-shirt that my cousin gave me for my birthday, that said “Jersey Girl loves Bon Jovi”), and took the subway again to Edrberg station. <br /><br />It was easy to find the bus terminal as it was right outside the subway station. We got on the first bus that was leaving and arrived at the Magna Racino venue around 15:15. There was already a lot of people waiting to enter the venue, so we started walking around, looking for a place to stay. We had to wait for at least two hours before entering. Unfortunately it started to rain again, and this time it was really pouring. We hid under our umbrellas (which we had been inspired to take with us), but they didn’t do much good, my jeans got wet up to my knees. Lucky it didn’t last too long and after it stopped we saw somebody that was handing out raincoats (more like big white plastic bags with hoods), which came in really handy, as it started to rain again before the concert and during it, so we could leave our umbrellas aside. Around 17:00 we were allowed to enter the venue, not before being thoroughly searched (both our bags and us), which made John really happy at the thought that he was gonna be searched by a girl:). Unfortunately her place was taken by a guy… <br /><br />So we were in, finally! We found a place close to the stage (about 100m) and waited. And waited… My friends gave up at one point and sat down. I did the same thing for a short while, until my butt couldn’t stand anymore the hard metal platform we were on. And until it began to rain again, moment when everyone that was sitting down got up and put on their raincoats. We waited for another hour when something finally started to happen on the stage. It was one of the opening bands (there were two, as I would find out later), an Austrian band called PBH Club, which was not bad at all. Even the rain stopped . They sang four or five songs and then the stage got quiet again and again it started to rain. Some guys from the technical team came and collected some instruments off the stage. Everyone thought Bon Jovi would be next but that was not to be, yet… I heard some girls behind me mention something about Sunrise Avenue, but I didn’t think they’d sing, until the presenter (just an off voice) announced a band from Helsinki, Finland. I thought it was too good to be true, but there they were, Sunrise Avenue opening for Bon Jovi. Not in my nicest dreams would I have imagined something like this would happen. They sang their hits Fairytale Gone Bad and Forever Yours, as well as Heal Me, Nasty, Diamons and Romeo, and also as a song from their new album which will be released soon. The rain again stopped while they were singing. It was almost 8 p.m. when they left the stage and I was no longer feeling my legs and my back was killing me. But I was happy and enduring it all . After 15 minutes of waiting the show everyone was waiting for started. It was absolutely amazing, all that I had dreamt of and more… They were there, live, just about 100m away from me. I didn’t always have a direct view towards the stage, but the big screens that were to the right and the left of it, and the ones that were coming up and down on the stage, helped a lot, also with the photos I took (101 and two videos :)). The songs were the following: <br /><br />BORN TO BE MY BABY <br />BAD NAME <br />COMPLICATED <br />CAPT. CRASH <br />SLEEP w/ Glory Days & Mercy <br />ROCKIN' ALL OVER THE WORLD <br />BLAZE OF GLORY <br />WHOLE LOT OF LEAVIN' <br />IN THESE ARMS <br />GARAGELAND <br />I GOT THE GIRL <br />WE GOT IT GOIN' ON <br />IT'S MY LIFE <br />FAITH <br />I'LL BE THERE FOR YOU - RICHIE VOX <br />WHO SAYS YOU CAN'T GO HOME <br />HAVE A NICE DAY <br />BAD MEDICINE w/ Shout <br />PRAYER <br /><br />ENCORE: <br />ANY OTHER DAY <br />WANTED <br /><br />The show ended around 11 p.m. In spite of all the pain I felt in my back I would have been able to last for one more hour :). It was an amazing experience I would love to repeat soon. Unfortunately their tour ends in the U.S. in July and they’re not coming to Romania as it was rumored a couple of months ago. But the next time they’re coming to Europe I’m going! Hopefully to more than one concert (I should start saving right now :). Damn, I should have also gotten tickets to the one they had in Dublin yesterday… But I was a bit short on money, so… next time!<br /><br />We got to the bus and arrived in Vienna a bit around midnight, and we had the chance to catch the last subway home. We left the next day. Our plane took off at 13:40 and we got to Bucharest at 16:25. <br /><br />I must go back to Vienna soon and stay longer this time. It’s such a wonderful city and there are still more things to see… And I think I’m gonna get used to flying, I really love it . When we flew to Vienna the sky was mostly clear and we could see the mountains. Unfortunately when we got back it was cloudy.<br /><br />Guess I should wrap it up now and as my good friends above would say, Have A Nice Day!!! <br /><br />LE: I forgot to mention that at the concert in front of me there was this guy dressed with a Guns n'Roses t-shirt, who I think was in the wrong place as he was shaking his head like he was at a Prodigy concert . It made me dizzy just looking at him...Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-11410951220954840622010-02-22T13:18:00.002+02:002010-02-22T13:19:28.115+02:00New addition<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpYl585hZpIEbI3JnxSXuS6W_ECkfGof5glkYUmvhHHEwBGzOR6y16mPqqGNzO0lb_Zt9fDElL0I7AUopHXev4EX06CxqxwXzu4xHdVNc3CPmMc1ySAUV_lexwIrBSRLhqc__i2zNBzabE/s1600-h/new+moon.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpYl585hZpIEbI3JnxSXuS6W_ECkfGof5glkYUmvhHHEwBGzOR6y16mPqqGNzO0lb_Zt9fDElL0I7AUopHXev4EX06CxqxwXzu4xHdVNc3CPmMc1ySAUV_lexwIrBSRLhqc__i2zNBzabE/s400/new+moon.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5441025833414513554" /></a><br />... to my "Twilight" books collection.Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-40551043992547782522010-02-22T12:59:00.001+02:002010-02-22T13:01:00.189+02:00RandomBack to work after a lovely and relaxing (who’d have thought?) week-end at the mountains with my former colleagues from my former work place. It’s not gonna be a very busy week, as my boss will be away for two and a half days and anyways I have pretty much nothing to do, which drives me completely insane, as I’m not the “sit & do nothing” type.<br /><br />I was looking at this week-end’s pictures and at pictures from other teambuildings and thinking how many we used to be and how few we were now… And all the fun we used to have and how much we (mainly the guys) used to drink :). This week-end was a pretty quiet one. I think everyone was thinking that it was our last get-together in the mountains, that for some of them this was going to be the last week in the company and that things will never be as they were. But that’s life, with good and bad. I too realized how much I’m going to miss everyone, maybe some more than others, and how much this company meant to me. But the show must go on…<br /><br />On a different subject, the weather is getting warmer. I had the gas meter installed in my apartment two weeks ago and if the weather stays warm I’ll be able to turn the heat on in order for the walls to warm up so I can do the repainting. And then get furniture and with a bit of luck move in by the end of April. My birthday is in May and I want to celebrate it in my own apartment :). Actually, I can’t remember the last proper birthday party I had, not including the ones at work. I think it was on my 21st bday, so it’s about time I had another :).<br /> <br />My bday will be on a Saturday but I’ll have to celebrate it one week later, since on that very same day a very good friend of mine is getting married. Pretty nice bday present, right? It kinda makes me ponder, but I’m chasing the thoughts away, haha!Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-52854772728996873972010-02-09T10:38:00.000+02:002010-02-09T10:39:39.066+02:00NewsYes, it’s me! No, I can’t promise I’m back for good, nor that I’ll write more often. I don’t like making promises I can’t keep. So let’s enjoy me while I’m here :).<br />It’s been a while since I last wrote here and a lot of things have happened. For starters, I bought an apartment. I haven’t moved in it yet, I need to paint the walls again and of course buy furniture. But that will only happen once the weather gets warmer. Which I hope it’ll be soon, because if I live with my parents for a few more months I’ll eventually go crazy…<br />Then I changed my job. At the end of last month. Not because I wanted to, but because I was forced by the circumstances. The company I worked for previously has been taken over by the one I’m working at presently and will soon disappear. People have been laid off, but I was lucky enough to be offered this job. I can’t say I’m really excited about it, but it pays :). And right now I need money to pay the installments for the apartment. The people are nice, and some of them I know from the other place, but I still feel awkward…<br />On the love plan nothing new on the horizon, but life goes on and we go on with it.<br />That’s it for now, I see you when I see you!Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-79831424215493979532009-07-13T16:51:00.002+03:002009-07-13T16:56:34.495+03:00Coincidence<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBSDKi-VAv0P92W1979EAUhF7f_df0ytGRN8qmoMWcZmwp-l9MZWeHDTeFmGPWMzXBLEYAsIbgBtsVhPdk7UCmKbMNkHvzmNwSRWDRyBKjYVg1wxE4vLNDomnrji9Z3b0HI3RbLLTaEvVy/s1600-h/blog_00374_twilight_sparks_interest_in_volvos.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 249px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBSDKi-VAv0P92W1979EAUhF7f_df0ytGRN8qmoMWcZmwp-l9MZWeHDTeFmGPWMzXBLEYAsIbgBtsVhPdk7UCmKbMNkHvzmNwSRWDRyBKjYVg1wxE4vLNDomnrji9Z3b0HI3RbLLTaEvVy/s400/blog_00374_twilight_sparks_interest_in_volvos.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5357943050345928258" /></a><br />I was listening to my ipod on my way to work this morning, like I usually do when I'm going to work, when something strange happened. Strange in a good way :).<br /><br />The song I was listening to was Rob Pattinson's "Let Me Sign", from the "Twilight" soundtrack. My ipod was on shuffle, so the song came randomly... I was waiting for the red light to turn green so that I can cross the street, when my attention was caught by a silver Volvo that just passed in front of me. I can't bet it was the exact type as the one driven by Edward Cullen, but it looked a lot like it.<br /><br />What are the odds of something like that happening? :)Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-37676364008043629902009-06-30T22:05:00.001+03:002009-07-01T14:34:04.483+03:00Hmm...You know how sometimes you struggle hard to accomplish something and just when you thought you made it something happens that destroys everything you’ve worked so hard on?<br /><br />For the past few years I’ve tried to put my life in order, to let go of people and relations that I failed at, to stop regretting things I haven’t done or done wrong and accept that it was how they were meant to be. It took some work and a lot of perseverance and I finally thought I did it and I will be able to take a new step.<br /><br />Then all of a sudden, out of nowhere, there was this pop-up on my screen. And I saw his name. And my heart remembered and started beating like it did 6 years ago. A wave of memories and old feelings hit me. Funny, I didn’t even know they were there anymore. So a ghost from my past came back to haunt me, I would say :).<br /><br />I don’t know why he looked for me, why he remembered me after such a long time, haven’t asked him yet, but it really got me confused…Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-77721534310035649582009-06-29T21:08:00.001+03:002009-06-29T21:11:17.434+03:00Don't...I was bored the other day and I started thinking (bad thing to do when you’re bored …) about how sometimes men are worse than women. There are some “specimens” who try too much to get you to like them that they end up making you run away. Here’s a list of things that really annoy me:<br /><span style="font-weight:bold;"><br />• Get upset and say I ignore you when you’re IM-ing me and I’m telling you I’m busy.</span> <br />Chances are that I might really be busy, especially when I’m at work.<br /><span style="font-weight:bold;"><br />• Insist I should get a 5+1 sound system just because you say that’s how movies should be watched.</span><br />I’m not planning on building my own cinema. As long as the image is clear and I hear what they’re saying I’m perfectly happy. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">• Treat me like I know nothing about computers. </span><br />I might be a girl, but I’m not mentally challenged! <br /><br /><span style="font-weight:bold;">• Keep saying “call me if you want to talk ”</span><br />…even if you have said it before and I never called.<br /><span style="font-weight:bold;"><br />• Call me 5 times in three hours if you see I don’t answer. That’s something girls / women do, not men.</span><br />Maybe I don’t have my phone with me, maybe I can’t talk, or maybe I’m just not in the mood to talk to you. Otherwise I would have called you back…<br /><br /><span style="font-weight:bold;">• Try to flirt with me even though you have a girlfriend and get upset when you see I’m ignoring you.</span><br />What part of I’M NOT INTERESTED don’t you understand? <br /><br /><span style="font-weight:bold;">• Say you love me on our 3rd date. You don’t. Trust me, I know better that you.</span><br />Believe it or not, it did happen with one of my boyfriends some years ago. He was 21, which translates by “young and immature”, and I was 23. Way “older” than him, :P.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">• Say I’m a bad kisser. </span><br />Don’t ever say it! It might be you who don’t know how to kiss, have you thought about that? Yeah, it happened with the same guy above. After he said he loved me… See, I knew he didn’t, lol!Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-87377551029487862412009-06-23T20:41:00.004+03:002009-06-23T21:01:45.257+03:00UPDATE<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6PWGl7epQIjLt_HfvV4omi-uy3ETKD8ArZv6fTur4mfNQslpQOK9dI65-pz7CC4D6zjYgg5APIacYivoh8DBz5nalUBiWPuH47SWQj3kW22H_bclAyoYsCZm04j3avWQ1jaTJAnl_ZEcK/s1600-h/141s6mh.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 244px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6PWGl7epQIjLt_HfvV4omi-uy3ETKD8ArZv6fTur4mfNQslpQOK9dI65-pz7CC4D6zjYgg5APIacYivoh8DBz5nalUBiWPuH47SWQj3kW22H_bclAyoYsCZm04j3avWQ1jaTJAnl_ZEcK/s400/141s6mh.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5350582464639455442" /></a><br />I swore I would try to post more often, but I guess I should stop swearing :)<br />So... related to my previous post, no vacation plans for me anymore. The situation with the company I work for is not that pink at the moment, although everyone in the management acts like nothing's happening, ignoring all the rumors about the takeover and stuff, and the fact that last month they let 29 people go, for reasons of restructuring... So I decided that as long as I still have a job I should start doing some savings. And I'm starting by buying a laptop :).<br />Seriously, I really need to get a new computer. The one I have does not satisfy my needs anymore, and I do want some more mobility. While checking online I fell in love with a Dell Inspiron 1545 and decided I must have it. Which unfortunately won't happen until next week, when I get my paycheck...<br />On a different not, I completed my <span style="font-style:italic;">Twilight</span> saga books collection, by buying the last one, <span style="font-style:italic;">Breaking Dawn</span>, translated in Romanian. And I also bought <span style="font-style:italic;">The Complete Illustrated Movie Companion</span>, by Marc Cotta Vaz. It was really interesting to read about how the filming went and to see pics from the set.<br />Um, what else did I do... Oh, I went to the seaside two week-ends in May. The first time I left right on my birthday and I listened to Bon Jovi at maximum in the car. I swear the guy that drove was my favorite person at that time, because he had the idea to listen to Bon Jovi :). No, I'm lying, everyone in my department at HQ were my favorite persons that day, because they got me Nina Ricci's <span style="font-style:italic;">Nina </span>perfume and body milk ;)<br />And I think that's about it... No, wait, I went to see <span style="font-style:italic;">Terminator 4</span> last Sunday. And I decided to stick to my vampires movies, killer robots are not my cup of tea, no sir...Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-83818552821112907182009-04-13T20:55:00.005+03:002009-04-13T21:01:41.221+03:00More vacation plans?My boss told me today that he'll be taking one week of vacation and going to... Santorini... I told him I hate him with all my heart and I don't wanna see him again, and that I won't ever talk to him again... but unfortunately I had to do these things, since we're working together. Of course he knew I was only joking :). God, I wouldn't have told something like that to my boss and mean it! I must say I have a wonderful boss, much like the first two I had but a lot different than the one before him.<br />Oh, I'd loooooooooooooove to see Santorini again!!! I'm seriously thinking of going to Athens in autumn, but I might have to do it alone this time. I don't think there's anyone willing to come... Oh well, I think I'd manage on my own ;)Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-73387222321866965612009-04-05T18:14:00.014+03:002009-06-02T20:22:35.362+03:00Vacanze Romane<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWkhCk1pFrkR6uR-kfjuJBap5KkPy3Oe9id62qFIkC3R6VhcYe5x4iYYNM3nfRDNQ4YNtoUKgxYRXZEHN5E4TJQqQoNBsKunwnjfYHqmfFfiiMSou-7AO6Qws1gnAn7KPNjhN-Ula2jRgp/s1600-h/Roma+946.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWkhCk1pFrkR6uR-kfjuJBap5KkPy3Oe9id62qFIkC3R6VhcYe5x4iYYNM3nfRDNQ4YNtoUKgxYRXZEHN5E4TJQqQoNBsKunwnjfYHqmfFfiiMSou-7AO6Qws1gnAn7KPNjhN-Ula2jRgp/s400/Roma+946.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5321253529898856018" /></a><br />I don't think my adventure compares to that of Audrey Hepburn, but it was still an adventure. I wrote down all the places I saw every day, in order not to forget anything, so just let me get my journal and start the "story":...<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Day 1 - Babel</span><br /><br />Our plane took off at 06:10 and landed in Rome at 07:05 (mind you, Rome is one hour behind Bucharest, so even thought the flight took two hours, we gained one). We took the bus to the subway station Anagnina and from there we took the train 21 stations to Ottaviano - San Pietro (I know, I go deep into details sometimes, but that's me :). We were staying at a B&B called "Il Tibullo", owned by an acquaintance of mine, quite close to the Vatican. After we settled in, Ionut decided to take a nap (???) while Ana and I were anxious to go outside and discover "la citta eterna" - the eternal city. Which we did. Our first stop was Piazza San Pietro, where we took lots of photos, watched the columns from that one spot from where all four rows seem like one, admired the pigeons and did not believe we were actually in Rome... We were working on that one step at a time. After San Pietro we headed towards Sant'Angelo Castle. This castle started as emperor Hadrian's circular tomb and was fortified later by Aurelius. It was also the Pope's residence for 1000 years. From the top of it we had a wonderful view of Rome.<br />Our next stop was Piazza Navonna. It was full of people from all over the world, tourists, locals - some of them artist: painters, portrait drawers, caricaturists... It felt like the Babel tower! But in spite of all the crown there was an incredible silence. It felt quite... comfortable. It is one of Rome's most beautiful pedestrian squares, with fountains and surrounded by palaces, Sant'Agnese church and also very picturesque trattorias, one of which was called "La Dolce Vita". We took photos in front of the Four Rivers Fountain (Danube for Europe, Nile for Africa, Rio de la Plata for America and Ganges for Asia) and then left looking for a McDonalds - we wanted something cheap and where we didn't have to wait for our food. Time was something we didn't quite have. After our quick lunch we went in search of the Pantheon. With a good map and a great sense of orientation (of which I am quite proud), one will very easily find their way around Rome. And so we found the Pantheon, this pagan temple at it's origins, dating since 125 AD, also constructed by Hadrian. Unfortunately we could not get inside so we did not see the royal tombs and the tomb of Rafael. <br />Next "attraction" on our list was the famous Trevi Fountain. "Pasted" on the back of a palace, this famous landmark of Rome dates from 1732 and marks the end of the aqueduct Acqua Vergine, built by Agrippa in the 19th century BC from a miraculous spring discovered by a virgin. It is said that if you throuw 3 coins in the fountain you will return to Rome. I think I threw 4, but I would have returned to Rome anyways... We met with Ionut here and then headed to Piazza di Spagna, via Piazza Barberini where we saw the fountain of the triton. It was already dark outside and we were really tired, so we rested a bit in from of the church Trinita dei Monti, then descended the famous Spanish steps, took some photos of the Barcaccia, the fountain representing a sinking boat (I know, Rome's full of fountains :), then we took the subway and went home.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Day 2 - Past and Present</span><br /><br />We decided to spend Saturday with a so-called time-travel. We started with the Colosseum. It so happens that this year is its 2000th anniversary. So we picked a good year to see it, I'd say :). I forgot to mention that we had purchased the Roma Pass, which for three days granted us free transportation, free entrance to the first two museums and discount for the rest of them. The Colosseum was the first one we chose to be free. I felt really small and insignificant when I entered the large arena. Again, I couldn't believe I was there, inside of this wonderful construction I had only seen in photos, following the steps of my ancestors, touching the stones that Roman hands touched 2000 years ago... It's a feeling I can't describe. After the Colosseum we kept with the history and went to see the Roman Forum and the palatine Hill, a picturesque ensemble of ruins that was once a symbol of civic pride for over 1000 years.<br />We left the forum in the afternoon and stepped into Piazza Venezia, in the middle of which rises "Il Vittoriano", the huge monument dedicated to king Victor Emanuel II, which you can easily see from any higher place in Rome, Just like the dome of San Pietro. Close to it was the famous Column of Traian and also the Forum of Traian, though not as impressive as the Roman Forum. We headed back to the Colosseum on Via Deu Fori Romani, but didn't go all the way. After we rested a bit we decided to change our direction towards Piazza del Quirinale. We were intending to see the Quirinale Gardens but from the Piazza we took a wrong turn and ended up at Trevi. Since it was already getting late we headed for home, slowly, on foot. We had been walking all day so we could barely feel our legs. It seemed like they were walking by themselves. We again passed by the Pantheon, Piazza Navonna, Sant'Angelo Castle and Piazza San Pietro. The last one was empty this time and thus quiet. We stopped for a while to admire the church and the majestic columns and the water falling from the fountain, which in the artificial light seemed like grains of gold.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Day 3 - Dialogue with the Saints</span><br /><br />On the last Saturday of every month the entrance to the Vatican Museum is free. Unfortunately a lot of people come to the Vatican on Sunday and we also got up a bit late, so the queue would have been a long one. We decided to keep on the religious side and visit two important churches of Rome: San Giovanni in Laterano, which is also the cathedral of Rome, and Santa Maria Maggiore. Both churches are quite impressive, not as much in what concerns the exterior, but the interior architecture and also the many beautiful statues and wonderful frescoes. From Santa Maria we went to the Borghese Gardens. Ana wanted to see the Zoo but I was planning to do something else, perhaps walk in the gardens, which I had heard were beautiful. We stopped first at a restaurant near Trinita dei Monti, 'cause we were starving. We then went to Piazza del Popolo and arrived there just when it started to rain (by the way, in spite of the forecast that announced rain for the entire duration of our staying, the weather was actually warm, with just a few showers). We took refuge inside a small museum with the inventions of Leonardo Da Vinci, which was quite interesting. When we got out the rain had stopped and the sun was coming out. We had to be home by 7 pm, as Mihaela, the owner of the B&B, had offered to take us to a night drive around the city. So there was no time to go to the Zoo. Not that I minded :). After all, I didn't go to Rome to see wild animals. If I wanted that I'd have gone on an African safari...<br />So we took the subway from Piazza di Spagna and went home. <br />The night drive was wonderful. Mihaela first took us to eat ice-cream and then we went to see Rome from above, from the Lovers' Hill. The panorama was totally breathtaking. Never in my life have I seen something so beautiful... From there we drove by the Colosseum, the pyramid of Caius Cestius, the Circo Massimo (where chariot races used to be held in old times), Piazza Venezia, Piazza di Spagna, Trevi, Lungotevere (that's the Tiber river bank)... Rome is also beautiful by night.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Day 4 - Vatican</span><br /><br />We dedicated Monday to the Vatican Museum and San Pietro. I'm not going to describe everything we saw at the museum (where we spent 4 hours), because that would require lots of details and also lots of time, I'll just say that it really impressed me, especially the Sixtine Chappel. San Pietro literally left me with my mouth open. The moment I set foot inside I was overwhelmed. Again, that feeling of smallness and insignificance... Though, one thing that didn't impress me as much as I thought it would, was Michelangelo's "Pieta". Somehow I had pictured it bigger...<br />We also went up in the dome of San Pietro, to see Rome from above, this time during the day. The view is indeed wonderful, but getting there is a real nightmare. Lots of stairs (of course, there's an elevator if you want, for part of the climb) and towards the end a very narrow corridor, which is also inclined to about 80 degrees. Even if you're not claustrophobic you'll sure feel like one... But all this is forgotten when you get outside and you feel like you're on top of the world.<br />Although we were dead-tired, in the evening we went and took photos of the Colosseum. It's even more beautiful in the dark, because it's all lit up and there's almost no one around. Unfortunately my camera doesn't take extraordinary pictures during the night, but I managed to capture quite a few decent ones. I think I'm gonna have to invest in a better camera :).<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Day 5 - Leaving on a jet plane... NOT!</span><br /><br />And so we come to the story of how I managed to miss my flight...<br />After an argument I had with Ana when we returned from the Colosseum, we decided to visit different things on what was supposed to be our last day in Rome. But before that we went to that we went to see the crypt with the tombs of the Popes at San Pietro, which we didn't manage to do on Monday. Afterward the two of them went to (take a guess) the Zoo and I took the bus towards the Baths of Caracalla. I didn't think I would, but I really enjoyed the time I spent alone. It was really quiet in the park that surrounded the ruins as there were not many visitors. After the Baths I went to see the pyramid of Caius Cestius and then Marcello's Theater, close to Piazza Venezia, from where I took the bus and went home. I got to the B&B around 4 pm, had lunch and waited for my friends. We were all supposed to meet there at 5-5:30. It was 5:30 and they hadn't come back. I tried to call Anna but couldn't get through. 5:45, then 6. At 6 I wanted to leave but my friend, Mihaela's sister, convinced me to wait for them at least until 6:15. She thought we'd had plenty of time to catch our flight, which was leaving at 8:55. At 6:15, when I was with my bags at the door, they came. I should have gone anyways, but instead I waited for them to get ready. So we left home at 6:30, took the subway another 21 stations and arrived at the bus station at 7:25, five minutes after the buss had left. The next one was at 8:00. The schedule said the bus ride takes about 15 minutes. I was starting to become worried, but my friends were calm, which really annoyed me. We go to the airport 10 minutes after the check-in was closed. Although the plane would take off in 30 minutes, plenty of time for us to catch it, 'cause Ciampino's a small airport, they refused to let us do the check-in, even if we offered to carry our own bags to the plane. I was a nervous wreck. I yelled at my friends for being so totally irresponsible, I started crying and when I finally calmed down (sort of) I called my cousin and asked her if she could find us three tickets on the Blue Air flight from Fiumicino airport the next day. We were lucky, but it cost us 108 euro each. We were also lucky to have a place to stay over night, because Mihaela hadn't given our room yet.<br /><br />I have nothing to tell from my last day there, just that I was happy to get back home. Not that I hadn't enjoyed Rome, but the previous day had thrown a black cloud over the entire experience. Nevertheless, I'm trying to slowly erase it and all the other differences of opinion we had. That's what happens when people want different things...<br /><br />I want to go to Rome again, perhaps next year, who knows ;)Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-53327639417112659272009-03-26T09:17:00.001+02:002009-03-26T09:17:21.378+02:00My Life in Images<img style="visibility:hidden;width:0px;height:0px;" border=0 width=0 height=0 src="http://counters.gigya.com/wildfire/IMP/CXNID=2000002.11NXC/bHQ9MTIzODA1MTcxODYwMSZwdD*xMjM4MDUxODMyMjAyJnA9Mzg2MzYxJmQ9Jm49YmxvZ2dlciZnPTEmdD*=.gif" /><div style="width:480px;text-align:right;"><embed width="480" height="360" src="http://feed237.photobucket.com/flash/rss_slideshow.swf?rssFeed=http%3A%2F%2Ffeed237.photobucket.com%2Falbums%2Fff305%2Fcristina_2205%2Faccount.rss" type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" > </embed><a href="http://photobucket.com/redirect/album?showShareLB=1" target="_blank"><img src="http://pic.photobucket.com/share/icons/embed/btn_geturs.gif" style="border:none;" /></a><a href="http://s237.photobucket.com/albums/ff305/cristina_2205/" target="_blank"><img src="http://pic.photobucket.com/share/icons/embed/btn_viewall.gif" style="border:none;" /></a></div>Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8399932715603358084.post-87982482585215020672009-03-25T23:04:00.002+02:002009-03-25T23:09:44.919+02:00Who said spring is cool?I might not be going to Rome, but to Forks, lol! Ok, that's not funny at all... I checked the weather forecast for Rome, Italy, for 27-31 March and it said: cloudy, light rain, rain, rain and cloudy again :(. Fortunately it won't be cold, which is a good thing, and they didn't mention anything about wind, which is another good thing. Lucky I bought a new umbrella yesterday...<br /><br />It's like Vienna all over again. Except it was June.Jersey Girlhttp://www.blogger.com/profile/00702786521434610082noreply@blogger.com1